IsabelaVS-Dragomir-inventat

IsabelaVS-6Al_Drag_inventat.rtf/4mai 2018/ 27569 car./3504 cuv.

Sursa : https://isabelavs2.wordpress.com/alexandru-dragomir/isabelavs-dragomir-inventat/

Isabela Vasiliu-Scraba, Al. Dragomir nu este o “invenţie” a lui Liiceanu, fiindcă oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari

 

Motto: “Cei mai mulţi văd ceea ce li se spune nu ceea ce văd” (M. Psellos, apud. St. Neniţescu, “SecolulXX”, 1-2-3/1979, p.198)

 

La vreo cinci ani după ce-mi aparuse volumul Propedeutică de eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului (Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004), – unde semnalasem modificarea gândirii lui Alexandru Dragomir cu prilejul publicării ei (1), si la vreo trei ani după ce scrisesem în revista “Argeş” din Pitești despre Ultima revelaţie a lui Alexandru Dragomir (2) -, un maestru al linguşelilor consemna că “mecena filozofiei actuale de la Dunăre la Carpaţi”, editând în 2004 la propria-i editură volumul de prelegeri Crase banalităţi metafizice l-ar fi “inventat” pe Alexandru Dragomir, care în realitate a fost singurul partener de discuție de la egal la egal pe care l-a avut Noica la Păltiniș ( vezi https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/ ). În opinia lingușitorului Ovidiu Pecican, cei care în casa lui Liiceanu au ascultat conferințele lui Dragomir, s-ar fi aflat în preajma filozofului Al. Dragomir cum s-au aflat odinioară discipolii în preajma lui Iisus (v. Ovidiu Pecican, Inventând filozofi). N-am verificat dacă această găselniță cu Iisus n-a folosit-o să descrie și închipuita Scoală de la Păltiniș, negată de însuși Noica.

Deşi generalizează pripit că românii şi-ar “inventa filozofii” inspirat, vezi Doamne, de figura “octogenarului Al Dragomir” şi a metafizicianului Nae Ionescu, universitarul Pecican s-a abţinut să indice mai îndeaproape “inventatorul” întâiului creator de şcoală românească de filozofie. Probabil fiindcă citise însemnarea lui Vasile Băncilă după care “lipsa de operă” în cazul lui Nae Ionescu este o vorbă în vânt. Sau, pur şi simplu, pentru că nici unul dintre faimoşii editori ai lui Nae Ionescu (printre care s-au numărat în anii patruzeci C. Noica, Mircea Vulcănescu si Constantin Floru) nu s-a gândit să se închipuiască autor de filozofie pe seama gândirii profesorului care odinioară făcea faima Universităţii bucureştene.

Azi însă, pe la universitatea clujană doctoranzii repetă (de voie sau de nevoie) opiniile lui Pecican, identice cu cele ale autoarei de poeme nerușinate care a editat și re-editat cu greșeli un curs al metafizicianului Nae Ionescu (vezi în vol. Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica și în dubla ei înfățișare, Slobozia, 2000, la pp. 175-198, despre editarea post-comunistă a gândirii întâiului creator de școală filozofică românească rămasă și azi inacesibilă absolvenților de materialism dialectic populând catedrele de „filozofie” și conducând doctorate, cum inaccesibilă le-a rămas și gândirea discipolilor Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Noica, Cioran, Vasile Băncilă și Petre Țuțea, vezi vol. Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000). De pildă, doctorul (în filozofie?) L. Năstasă – care în 2001 publica un articol în germană despre cât de antisemită ar fi fost în interbelic universitatea românească – repeta inepția că discipolii lui Nae Ionescu „i-au creat postum opera” (Ed. Limes, Cluj, 2007, p.77).

În ediția „nord-coreană” (apud. Dan Petrescu) a prelegerilor lui Alexandru Dragomir, ca să-l „inventeze” pe Dragomir, editorii volumului Crase banalităţi metafizice (Ed. Humanitas, 2004) au intervenit în înlănţuirea argumentelor lui Dragomir, permiţindu-şi a adăuga din buzunar şi a insera modestele lor gânduri fără a schimba corpul de literă (paginile 36-38 ale eseului despre Scrisoarea pierdută) ; pentru cei “ocupaţi cu extirparea bunului simţ” (Al. Husar, Anti-Gog, Ed. Agora, 1997), ocazie de a-i trece drept „inventatori” ai filozofului lipsit (ca și Noica) de catedra universitară care i s-ar fi cuvenit. Lumea de azi nu duce lipsă de lingușitori dornici de a impune ideea că G. Liiceanu l-ar fi “inventat” pe fostul discipol al lui Nae Ionescu (v. Jeni Acterian, Jurnal) trecut în clandestinitate după ce scrisese în 1945 pentru publicare un text despre oglindire şi după ce fusese publicat la Paris de către Virgil Ierunca, spre a fi din nou tipărit după 1990 de către Nicolae Florescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică de eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Ed. Star Tipp, 2004).

Toată viaţa sa de filozof, Alexandru Dragomir şi-a petrecut-o în intimitatea câtorva persoane: la început în cercul din care făceau parte Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Mihai Rădulescu, Petru Comarnescu şi Jeni Acterian. Apoi, în comunism se pare că a mai discutat filozofie şi cu doi foşti colegi de facultate: Octavian Nistor si Mihai Şora. Dar numai lui Noica îi dădea caietele sale în care-şi consemnase gândurile, sau chiar texte mai întinse, cum a fost cel despre Socrate, din 1981, nepublicat ca atare de editorul care i-a vampirizat de fapt gândirea, spre a trece în ochii naivilor drept “co-autor” fără ştirea autorului. Pentru Alexandru Dragomir, fenomenologia era un fel de a vedea “pe îndelete” ce este în jurul său şi ce se poate gândi în marginea lui Thomas din Aquino, Platon, Kant, Hegel, Descartes, Aristotel, etc. Era modul său particular de a intra într-un contact “înţelegător” cu lumea filozofiei, cu lumea din jurul său si cu propria persoană. Noica îi reproşase lui Dragomir lipsa de finalitate culturală a unei asemenea echilibrări care, fiind perfect autentică, mergea cumva pe linia observaţiei lui Blaga din anii treizeci după care fenomenologia “nu este creatoare”.

Din corespondenţa purtată între Alexandru Dragomir şi Constantin Noica se poate deduce că Noica i-a “regizat” filozofului Alexandru Dragomir ieşirea la lumină, fiindcă pe 5 februarie 1983 îi scria de la Sibiu că “nu e momentul să apari”(Al. Dragomir, Meditaţii despre epoca modernă, Ed. Humanitas, 2010, p.267).

În dezacord cu părerea mea postată pe internet despre mutilarea gândirii lui Alexandru Dragomir odată cu publicarea acesteia în 2004 la Editura Humanitas (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică de eternitate. Alexandru Dragomir în intimitatea gândului, Ed. Star Tipp, 2004), într-un comentariu la unul din articolele pe care mi le-a publicat o revistă on-line, un “Alexandru” nu s-a sfiit să afirme   că volumul Crasele banalităţi metafizice cuprinzând prelegeri ţinute de Alexandru Dragomir “ar putea trece sub numele lui Liiceanu” (vezi “Alexandru” comentând articolul Isabelei Vasiliu-Scraba, “Angelologul” Pleşu pe fundal de Mircea Vulcănescu într-un film de la TVR Cultural, în revista on-line “Noi, nu!”). Argumentul adus pe   29 nov. 2009 de acest “Alexandru” (probabil pseudonim al lui Sorin Vieru) după care editorul G. Liiceanu ar fi fost îndreptăţit să-şi însuşească cele gândite pe Alexandru Dragomir este cât se poate de surprinzător. În mod ciudat, un argument de factură similară a folosit şi O. Pecican pe la începutul anului 2009 în articolul său despre cum l-a inventat Liiceanu pe Dragomir. După aşa-zisul “Alexandru”, dacă G. Liiceanu a povestit cum a crezut el că a auzit de la Alexandru Dragomir, atunci el (în calitate de “mecena” sau de editor) se poate trece co-autor şi poate da la tradus cartea astfel realizată, căci nimeni din jurul său nu va face decât să-l aplaude.   Dacă n-ar fi scris la începutul lui 2009 ce a scris zisul “Alexandru” pe la sfârşitul aceluiaşi an, s-ar crede că Ovidiu Pecican reiterează ideea din acest comentariu sub altă formă. Pentru că el scrie pe 2 febr. 2009 că volumul Crase banalităţi metafizice are nişte autori cerţi (probabil G. Liiceanu şi Sorin Vieru) şi un “autor incert”, pe Alexandru Dragomir (O. Pecican, Inventând filozofi).

În plină expansiune europeană a aşa-zisei modei hegeliene, Giovanni Papini ia peste picior în 1942 tirania intelectuală (din statele de “stânga” sau de “dreapta”), imaginându-l în Gog pe Caccavone, bine plasat în lumea academică a unui stat totalitar. Acesta ar preda la universitate un curs de istorie a greşelilor omeneşti, adică un curs de istoria filozofiei (v. Nae Ionescu, Moda în filozofie, prelegere din Cursul de istoria metafizicii. 1930-1931). Scriitorul italian (readus în actualitate de Alexandru Husar prin excelentul său volum Anti-Gog, 1997) scrie despre Caccavone că n-ar dispreţui nici banii şi nici arta culinară, fiind atât nutriţionist cât şi casier al serviciului de golire a latrinelor. Fiind imaginat de Papini ca “preşedinte al Consiliului de represiune a mişcărilor telurice”, Caccavone ar fi protector al sectelor eretice şi atent cenzor al culturii scrise, reprimând talentele autentice. “Om cu greutate”, Caccavone mai este şi director de conştiinţe dedicat extirpării bunului simţ. În plus, fiind magnat al presei, încurajează inflaţia de nonvalori şi descreierisirea prin propagarea cunoştinţelor inutile. Pe scurt, Caccavone ar fi un filosof devenit o adevărată instituţie prin îngâmfare şi cumul de funcţii de conducere şi de sinecuri.

După un articol bine scris de Cătălin Sturza despre monologurile lui G. Liiceanu la Atheneu în compania câte unui invitat, un cititor se lamenta pe 29 febr. 2012 ce trist este “când un mare om începe să devină tautologic” (http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=7885). Un altul i-a replicat că “e tautologic fiindcă nu e mare, n-are nimic de spus serios…e un pitic”. Postând o legătură spre a se vedea ce-am scris în studiul meu intitulat Noica în cifru “humanist” (v. rev. “Acolada”, nr.4/2011, p.16 precum si http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=877 ), i-am dat dreptate celui care-l considerase pe G. Liiceanu “un pitic”. Mai ales din convingerea că “oamenii mici” nu-i pot inventa pe “oamenii mari”. Pot, cel mult, să-şi manifeste “creativitatea” cum şi-au manifestat-o decenii de-a rândul cenzorii ideologici care au orchestrat terorismul intelectual din comunism stricând gândul altuia şi adăugând din burtă. Fiindcă “din cap” oricine pune doar în cărţile proprii.

 

 

Note și considerații marginale :

 

  1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004; http://www.isabelavs.go.ro/Propedeutica/Cuprins.htm.
  2. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ultima revelaţie a filozofului Alexandru Dragomir: “A nu te vinde comportă nebănuite riscuri”, rev. “Argeş”, Pitești, Anul V (XLI), nr. 10 (292), oct., 2006, p.19. Articolul l-am scris după ce am parcurs interviul cenzurat la prima sa publicare în “Observatorul cultural” (nr.275/2005) şi apoi am ascultat de pe casetă inregistrarea discuţiei dintre Alexandru Dragomir şi Fabian Anton pe care am transcris-o și comentat-o (https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/). Tânărul venise pe 15 iunie 2000 să-i arate bătrânului filozof textul interpretării la o Scrisoare pierdută şi alte eseuri în care gândirea-i fusese vandalizată, texte pe care –fără ştirea lui – era trecut drept autor. Pe Wikipedia, “MobyDick” (probabil un pseudonim al editorului prelegerilor modificate arbitrar) trecuse pe 3 dec.2004 că “auditorii au notat cu grijă cele ascultate, astfel încât conţinutul acelor prelegeri s-a păstrat”. Apoi, după ce îmi apăruse Propedeutica la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului (Slobozia, 2004, ISBN 973-8134-16-1 ; volum care s-a putut citi din ian.2005 pe internet : http://www.isabelavs.go.ro/Propedeutica/Cuprins.htm ), povestea cu „notiţele păstrate” a fost completată în Wikipedia destul de straniu, dacă ne gândim la materialele cu care venise Fabian Anton la Alexandru Dragomir pe 15 iunie 2000. Pe Wikipedia s-a adăugat “coroborarea” (înaintea de moartea filozofului Alexandru Dragomir din 2002?) cu alte însemnări din arhiva Dragomir (aflată abia după moartea filozofului !). Iată cum s-a completat informația: “auditorii au notat conţinutul prelegerilor. Si a putut fi coroborat cu multimea de caiete de însemnări pentru reconstituire” (reconstituirea prelegerilor înregistrate uneori pe bandă magnetică ???). Tot din istoricul modificărilor s-a văzut şi înlăturarea legăturii către “Observatorul cultural” nr.275/2005 cu interviul luat de Fabian Anton şi publicat în formă cenzurată, interviu din 15 iunie 2000 la care m-am referit în textul Ultima revelaţie a lui Alexandru Dragomir : a nu te vinde comportă nebănuite riscuri (rev. “Argeş”, oct., 2006, p.19). Dar adevărul maltratării prelegerilor ţinute de Alexandru Dragomir îl aflăm chiar din volumul Crase banalităţi…: directorul Editurii Humanitas a ciopârţit întregul prelegerilor ca să obţină bucăţi. Apoi le-a recombinat din “burtă”. Pe urmă a împărtit ce-a iesit în “secţiuni” din care “unele au fost omise”, altele “reformulate” altele “îmi aparţin” (Crase banalităţi metafizice, 2004, p.127) scrie co-autorul auto-impus după moda terorismului intelectual din comunism. (Despre publicarea postumă a unor selecții din scrierile lui P.P. Panaitescu, fost deținut politic între 1953-1957, istoricul literar Marian Popa notează în vol. II al Istoriei literaturii române de azi pe mâine, 2001, la p.1092, că respectivele selecții „nu se poate garanta că-i aparțin” reputatului istoric decedat în 1967). În volumul Crase banalităţi… lansat de Humanitas în mai 2004 nici măcar conferinţele lui Alexandru Dragomir înregistrate pe casetă n-au fost publicate ca atare, deşi din interviul luat de Fabian Anton în 15 iunie 2000, https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/ , oricine poate sesiza fluenţa vorbitorului care nu face paranteze, urmărindu-şi cu grijă succesiunea ideilor. Când am refăcut de pe casetă textul (şi l-am publicat în revista “Asachi” (Piatra Neamț) în toate numerele ei apărute în 2008 şi 2009) am remarcat cu uimire cât de bine vorbea Alexandru Dragomir: N-a fost necesară nici o “stilizare” a frazelor inteligente şi perfect formulate. Ceea ce proba oarecum o spusă a filozofului: “adevărul nu este opus falsului, ci imposturii” (Alexandru Dragomir despre Socrate, în Crase banalităţi metafizice, 2004, p.157). Să nu uităm că din 2004 şi până în 2012 Editura Humanitas nu i-a publicat lui Dragomir nici măcar textul despre Socrate din 1981 pe care acesta i-l expediase lui Noica la Păltiniş.

 

 

Referințe bibliografice minimale:

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Ultimul interviu al filosofului Alexandru Dragomir, în rev. Asachi, Piatra Neamț, Seria III, de la Nr.1 (237)/2008 la Nr.8 (244)/2009, în zece parti în toate numerele din 2008 si din 2009 ; sau, Alexandru Dragomir: «Eu mă simt acasă numai în filozofie» ; sau online, https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, „Noica nu a avut influență asupra lui Liiceanu și Pleșu” (cf. Al. Dragomir) ; https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/2partea7sfinterviualxdrag/ ; vezi : http://www.napocanews.ro/2014/09/interviu-noica-nu-a-avut-influenta-asupra-lui-liceeanu-si-plesu.html .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari la 25 de ani de la moarte; on-line http://www.romanianstudies.org/content/2012/07/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre/   ; sau http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte .

– Isabela Vasiliu-Scraba, „Rinocerizarea” criteriului biografic la un istoric dilematic ;

https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-rinocerizarea/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul ne-editării operelor complete ale lui Noica, în rev. „Acolada”, nr 2(65), febr.2013, p.16 si 22 ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Himera disciopolatului de la Păltiniș, prilej de fină ironie din partea lui Noica, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/ ;fragmentar în rev. „Acolada”, nr 3(66), martie 2013, p.16 si 23 ; sau online, http://www.omniscop.ro/himera-discipolatului-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica, între fantasmă și lucititate, Slobozia, 1992. https://philpapers.org/rec/VASFLC   .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Scriitori invizibili, în rev. „Oglinda literară”, Focșani, An XIII, Nr. 146, febr. 2014, p.9844: http://isabelavs.go.ro/Articole/INVIZIB.html .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Noica, un marginalizat al culturii comuniste și post-comuniste ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicalistaneagra8/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al inchiziției comuniste, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 269/2013, p.12; sau online http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-EliadeWikipedii5.htm .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Radu Gyr despre falsificarea istorie literare la „acrobatul” George Călinescu; on-line, http://www.radiometafora.ro/2015/05/21/radu-gyr-1905-1975despre-acrobatiile-lui-calinescu-publicat-de-isabela-vasiliu-scraba/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu şi   plagierea de tip “inadequate paraphrase” la Patapievici, fragmentar în rev. „Acolada”,   Satu Mare, nr.7-8/2012, p. 19 ; sau online URL http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS_PlagiatorulPata5.htm ).

– Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala tăiristă inaugurată de Nae Ionescu, pe hîrtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 258/2013, 1-15 iunie 2013, pp.4-5, sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Memorialistica2Tribuna258.htm .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50, http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-WIKIPEDIAro19.htm   , sau varianta intitulată Wikipedia.ro citită printre rânduri, http://blogideologic.wordpress.com/2013/06/02/isabela-vasiliu-scraba-wikipedia-ro-citita-printre-randuri/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală în receptarea din ţară şi visul premonitoriu al lui Eliade, în “Revista Romana”, Iași, Anul XV, 1 (55), martie 2009, p.16-17; http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-17.pdf ; fragm. pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318), dec. 2008, p. 36; https://fr.scribd.com/doc/234897986/IsabelaVasiliuScrabaReceptareEliade   .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Poet la vremea lui Ahab. Poezii incifrate de Mircea [Sandu] Ciobanu și salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa ; sau online URL https://isabelavs2.wordpress.com/?s=Ciobanu .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade si detractorii lui, in rev. „Acolada”, Satu Mare, Nr. 4(77), aprilie 2014, p.15 ; sau on line   http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx . o variantă mai elaborată din site-ul personal, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-EliadeDetractori4.htm ; vezi si https://fr.scribd.com/doc/225083365/IsabelaVasiliuScrabaEliadeDetractori .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Parabola orbilor, sau Philozofia în comunism şi post-comunism (despre receptarea lui C-tin Noica), în rev. Arges, Anul VIII (XLIII) nr.7 (313) iulie 2008, p.5.

– Isabela Vasiliu-Scraba, „Modelul Păltiniș” și „Modelul Antim” (sau Inutile liste bibliografice oferite de Noica și lecturi de poezie religioasă în casa boierească a Olgăi Greceanu), în revista „Clipa”, SUA, Ediția 1178 din 20iunie 2015 ; http://www.clipa.com/a13398-Modelul-Antim.aspx , sau, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicaolga/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Un fals filosof al religiilor -Andrei Pleșu- despre unul autentic: Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian., nr. 272/2014, pp.15-16, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-PlesuEliade10.htm .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25 de ani de la moartea acestuia și la 30 de ani după moartea discipolului său, Sergiu Al-George, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.10, octombrie 2011, p.6, 7, si 26, online la http://www.scribd.com/doc/167095578/Isabela-Vasiliu-Scraba-In-%C5%A3ara-lui-Mircea-Eliade-la-25-de-ani-de-la-moartea-acestuia-%C5%9Fi-la-30-de-ani-dup%C4%83-moartea-discipolului-s%C4%83u-Sergiu-Al-George   , sau,   http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-11Precizari-Wendy_despreCulianu.htm .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și unul dintre turnătorii lui anonimizați, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.1(110), ianuarie 2017, p.17; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/secuculieliade/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Acad. M. Eliade și neo-iobăgia ideologică post-decembristă; pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, 1-15aprilie 2016, nr. 326/2016, pp.24-25 ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-acadmieliade / ; sau http://www.scribd.com/doc/200150811/IsabelaVasiliuScrabaAcadEliade   .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Românismul lui Mircea Eliade și teroarea istoriei, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 10 (107), octombrie 2016, p.13; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/romanismeliade/   .

– Isabela Vasiliu-Scraba, False dispute cu ideile lui Eliade și cu Nae Ionescu: pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.6(115), iunie 2017, pp.17-18; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-polemicaeliadenae/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu și Mircea Eliade, în rev. „Convorbiri literare”, Iași, febr. 2001, p.39 și martie 2001, p.31, cuprins în volumul bilingv român-englez care se găsește în mari biblioteci americane și europene, Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu si Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000; sau online în engleză URL http://isabelavs.go.ro/Discip/CAP10.html .

– Isabela Vasiliu-Scraba, C-tin Noica şi „discipolii” săi, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.XV, No.9-10 (146-147), sept.,october 2009, XXII-XXIV, Supliment Centenar Noica (1909-1987).

– Isabela Vasiliu-Scraba, Noica pe lista neagră, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.XV, No.9-10 (146-147), sept.,october 2009, pp. X-XIV, Supliment Centenar Noica (1909-1987).

– Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor.Nae Ionescu prin discipolii săi : Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-05-6; https://philpapers.org/archive/VASILR.pdf .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Petre Ţuţea: “orice mare inteligenţă basculează între religie şi filosofie” ; sau online URL https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-tuteanae/ ; textul se poate citi în engleză on-line http://www.scribd.com/doc/171890628/Isabela-Vasiliu-Scraba-NaeTuteaEngl .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu despre „superbia animi”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 6 (103), iunie 2016, p. 10; https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica și dubla ei înfățișare, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-06-4; https://philpapers.org/rec/VASMLN   ; a se vedea șI http://www.worldcat.org/title/metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/48753439 .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade, Vintilă Horia și un istoric răpit prin Berlinul de est, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 333/2016, pp. 19-20; si nr.334/2016, p.25; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-auredecei/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin lăutărismul lui Pleșu. Inocularea rușinii de a fi român, în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul V, 1/2011, p. 17 ; sau on-line URL http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prin-lautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul istoric întrupat de Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6, sau, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-8Noica-Tabor.htm .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Cât de subversiv putea fi Constantin Noica, în rev. „Meandre” (Alexandria), Centenar Noica (1909-1987), Anul XII, Nr.1-2 (22-23),2009, p. 80-81 ; http://romanianstudies.org/content/2010/02/22/isabela-vasiliu-scraba-cat-de-subversiv-putea-fi-noica/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Sfârşitul lui Constantin Noica, în rev. „Jurnalul literar”, București, dec. 2009 ; https://blogideologic.wordpress.com/tag/isabela-vasiliu-scraba/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Războiul religios permanent (C. Noica și Horia Stamatu); http://www.clipa.com/a4650-Peste-Cortina-de-fier-un-dialog-238-ntre-Horia-Stamatu-si-C-tin-Noica.aspx .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie   în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10, sau, o variantă mai scurtă, în rev. „Nord literar”, Baia Mare, nr. 2 (93), februarie 2011, http://www.nord-literar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=46 .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu ; URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Alterarea adevărului pe fundal de Mircea Vulcănescu, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, Partea I-a, nr.12(121), decembrie 2017, anul XI, p.13 si Partea II-a, nr. 1 (122), ianuarie 2018 (anul XII), p.13.

– Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, 16-28febr., nr. 251/2013, pp.20-21, sau http://fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStrMantuleasa .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a Vilei „Noica” de la Păltiniș ; http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei-noica-de-la-paltinis/ ; pe hârtie în rev. „Discobolul” (Alba Iulia), Anul XIII, Nr. 151-152-153, iul.-aug.-sept. 2010, pp.256-260; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/ ; Pe 22 aug.2017 am primit de la universitarul sibian Valeriu Manuel următoarea veste: „De câțiva ani, reședința lui Noica de la Păltiniș a fost închisă, nu se mai poate vizita, nu mai există pe alee nici măcar un semn indicator. Ministerul Culturii ar trebui să se implice și să redea circuitului cultural această reședință. Nimeni nu are dreptul să cumpere și să închidă clădiri care fac parte din patrimoniul cultural național!” (V.M., e-mail din 22/o8/2017).

 

 

Autoare: ISABELA VASILIU-SCRABA, vezi fișa scriitoarei înainte de vandalizarea ei de către birocratul „Mycomp” care îndepărtează din wikipedia informațiile despre studiile ei post-universitare si din titlurile cărților pe care scriitoarea le-a publicat în post-comunism; https://isabelavs2.files.wordpress.com/2014/12/fisa-din-wikipedia-ro.pdf .

Există chiar și un plătitor care a asigurat pe Google anonimizarea titlului articolului Isabelei Vasiliu-Scraba, Micșorarea lui Eliade și gonflarea lui Culianu, din prima pagină a revistei „Tribuna”, Cluj-Napoca, 266/2013, titlul apărând ne-anonimizat cu motorul de căutare Hulbee.

 

Cuvinte cheie: Istoria filozofiei românești; Alexandru Dragomir ; Constantin Noica ; editarea prelegerilor metafizicianului Nae Ionescu ; Mircea Vulcănescu ; Isabela Vasiliu-Scraba.

 

Sursa : https://isabelavs2.wordpress.com/alexandru-dragomir/isabelavs-dragomir-inventat/

Advertisements