IsabelaVS-WIKIPEDIAro19

Isabela-Vasiliu-Scraba-youtube-Wikipedia2022//5 aprilie 2022/ 65364/ 8443 car

Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia confiscată

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/

Motto: “Wikipedia c’est pire que la Coree du Nord, a fuir pour tout ce qui touche l’histoire”, scria un anonim în 2018 („Ignace Boitaclou”).

După ce revista on-line finanțată de doctorul Napoleon Săvescu îmi publicase în 2012 primul articol despre Wikipedia românească,  am putut citi pe 4 mai în 2013 următorul  comentariu:  „I am impressed. You are truly well informed and very intelligent. You wrote something that people could understand and made the subject intriguing for everyone. I’am saving this for future use” (Books and manuals, 4/05/2013).

Din câteva articole englezești despre Wikipedia pe care mi le recomandase cineva, pe 5 aprilie 2022 am putut citi (i.e. s-a „deschis”) doar „Wikipedia Rotten on the Core” de Helen Buyniski (2018, https://web.archive.org/web/20191030100836/https://medium.com/@helen.buyniski/wikipedia-rotten-to-the-core-dcc435781c45  ). Autoarea  textului adăuga în 2018 observațiilor mele făcute în 2012 (https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/  ) cifre statistice care le întăreau justețea. Putregaiul din miezul wikipediei era vizibil prin scăderea numărului de voluntari, creșterea procentului de schimbări îndepărtate, creșterea numărului de utilizatori blocați, fiindcă nu împărtășesc opiniile administratorilor. Era amintită și practica celor două seturi de reguli, una pentru administratori, alta pentru utilizatorii de rand, pe care am subliniat-o încă din 2012. Două noutăți am aflat totuși odată cu citirea textului acestei istețe autoare. Prima consta în scăderea dramatică a numărului de cereri aprobate pentru rolul de administrator. Desigur pentru a concentra puterea de decizie în mâna acelor administratori care au confiscat enciclopedia on-line. A doua a fost noutatea scandalurilor – „pay-to-play scandal” (Helen Buyniski, „Wikipedia Rotten on the Core”, 2018) -, provocate de editorii plătiți să reprezinte punctul de vedere al plătitorilor.

Articolul meu despre Wikipedia românească din 2012 publicat online de „Revista Noi, nu!” (1) avea titlul „MyComp si moștenirea comunismului în Wikipedia.ro”. N-aș putea spune dacă din cauza comentariului postat de „Books and manuals” în mai 2013, – sau a comentariilor similare, precum: „Thanks for putting an effort to publish this information and for sharing this with us”(Cindy) revista „Revista Noi, nu!” – care publicase în cinci ani douăzecișișase de texte scrise de Isabela Vasiliu-Scraba -, a dispărut de pe internet în iunie 2013, reapărând apoi cu toate comentariile șterse.

Despre Wikipedia românescă scrisesem în 2012 că nu este întru-totul adevărată aserțiunea după care mulţimea celor care participă la scrierea ei ar fi răspunzătoare de informaţiile pe care această enciclopedie le vehiculează. Și că, printr-o atare afirmație, doar în parte adevărată, sunt atraşi utilizatorii de rând care – prin numeroasele lor contribuţii – îi dau consistenţă. Că, în fapt, aspectul Wikipediei.ro este fasonat de o “elită conducătoare” formată din utilizatorii ridicaţi la rangul de administratori*. ei pot şterge intervenţiile utilizatorilor de rând fixând unor articole imaginea lipsită de obiectivitate pe care țin neapărat s-o propage.

În prima variantă a articolului dădusem și următorul citat găsit în enciclopedia englezească:  “Wikipedia is not an objective resource […] in large part is controlled”. Adică acest website al Wikipediei nu este o sursă obiectivă de informare pentru că este în mare parte controlată: „is a website that in large part is controlled by intellectuals who seek re-write the history…These authors have systematically yet subtly rewritten key passages of thousands of Wikipedia entries.

Dar cum poate fi controlată o enciclopedie la care zice-se că orice utilizator poate scrie? Desigur prin administratorii săi, informați instantaneu de modificările anumitor articole pe care le urmăresc.

După ce îmi fusese prima oară vandalizată prezentarea din Wikipedia – de un același administrator cu mai multe clone, care în decembrie 2021 a reluat „războiul editării fișei”, propunând ștergerea prezentării ISABELEI VASILIU-SCRABA pe motivul așa-zisei lipse de „notabilitate” – scrisesem „Mycomp și moșterirea comunismului în Wikipedia.ro”, publicat întâi pe suport de hârtie în revista „Acolada” din Satu Mare.

Cum rezultatul primului atac n-a fost mulțumitor, birocratul cu pricina și-a continuat bătălia dusă la adăpostul anonimatului, făcându-mă indirect să mă interesez mai îndeaproape de funcționarea „celei mai mari enciclopedii on-line. Astfel că, în 2014, am publicat o variantă mai extinsă a primului text care se bucurase de un larg interes. Din umbra anonimaturui utilizatorul „Kun (/Kunok) Kipcsak”  a cenzurat „sursele neutre, independente, verificabile, care vorbesc despre subiect”, adică despre scriitoarea Isabela Vasiliu Scraba, îndepărtând Reperele bibliografice pe 12 dec. 2020 (-5335 octeți, https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs_referintestiintifice/ ).  În enciclopedia online, îndepărtării abuzive a celor 12 teze de doctorat (și a celor 44 de volume în care apar citate scrieri ale Isabelei Vasiliu-Scraba) i-a urmat pe 16 ian. 2021 propunerea de ștergere totală a prezentării în wikipedia,  „curățind” simultan și poza din „caseta de scriitor” .

Kun Kipcsak în tandem cu Accipiter GentilisQ (care l-a „premiat”, adică l-a înstelat pentru un articol din wikipedia) a reluat atacul în ultima lună a anului 2021, pe 12 dec. 2021, ora 19:01, invocând din nou așa-zisa problemă a „notabilității” unei scriitoare citată în 12 teze de doctorat în țară si în străinătate. Cu transparența modificărilor anulată din „umbră”, pe 25 dec. 2021 a fost cenzurată infocaseta scriitoarei ISABELA VASILIU SCRABA, infocasetă care după niște ore a fost repusă, fără a fi ștearsă ștampila cu lipsa „notabilității” pusă spre desființarea fișei de prezentare a Isabelei Vasiliu-Scraba. In mod straniu, pe pagina de utilizator a lui Kun (/Kunok) Kipcsak, consemnarea intervențiilor la fișa scriitoarei au fost făcute dispărute (2).

Citind despre Wikipedia franceză într-un articol postat pe 18 febr. 2022 am revăzut câteva constatări pe care le făcusem încă din 2012. Anume că utilizatorii nu dispun de aceleași drepturi, că eșalonul administratorilor „cu puteri speciale”  practică excluziunea și cenzura ideologică, articolul denunțând vehement lipsa de neutralitate în scrierea enciclopediei.

Englezii (sau americanii) atrăseseră de mult atenția că obiectivitatea Wikipediei este ruinată de un grup de intelectuali cu intenţii ascunse care în mod sistematic modifică anumite fișe pe care le urmăresc îndeaproape. De aceea universitățile occidentale indreaptă studenții către alte surse de informare ceva mai obiective, insistând asupra rezervei cu care să folosească informațiile istorice și de istorie culturală furnizate de Wikipedia.

Câtă dreptate au cei din vest mi-am dat seama citind pe 5 ianuarie 2020 prezentarea lui Cioran (3) în engleză unde manipularea luase forma obsesivelor referințe (15 trimiteri!) la „Anii treizeci” tricotați de turnătorul Zigu Ornea/ Orenstein (4).

Se pare că volumul din 1980 publicat de ideologul comunist – care i-a deschis lui Noica porțile închisorii în loc să-i publice în 1958 manuscrisul despre Hegel -, este citat negreșit în multe wikipedii de diferite limbi, nu doar la fișe de literați ci și la prezentarea unor reputați arheologi din Școala lui Vasile Pârvan, precum membrul corespondent al Academiei, Ion Nestor (1905-1976), premiat de Academia Română pentru valoroasa lui lucrare de doctorat, istoric căruia ocupantul sovietic i-a refuzat orice plecare din România aflată „sub ocupație comunistă”, cum scrisese filozoful Vasile Băncilă. Apreciatul istoric ales membru al Institutului Arheologic German a publicat cca 65 de lucrări și a condus peste 22 de șantiere arheologice. Decedat la 71 de ani, Ion Nestor fusese înregistrat de turnători spunând că „ăștia vor să mă distrugă. Aveți grijă de fata mea, să-i dați un blid de fasole”.

Exilatul Ion Varlam observase dificultatea societăţii româneşti de după 1990 de a se debarasa de moştenirea comunistă atâta vreme cât protagoniştii scenei politice şi culturale sînt persoane din fosta nomenclatură comunistă, cu rubedeniile şi clientela aferentă, active înainte de 1989 în domeniul ideologic (5).

Pentru Ion Varlam, care a făcut fără nici o vină detenție politică, însuşi temenul de “colaborator al poliţiei politice” ar fi un  eufemism mascând împărţirea societăţii înainte de 1989 între victime şi profitorii „regimului criminal comunist”. Astăzi împărțirea a devenit vizibilă prin prăpastia dintre imensele pensii ale păzitorilor comunismului si pensiilor celor păziți.

Eufemismul ar avea darul de a eluda punerea în discuţie a suprimării libertății de gândire și de exprimare, respectiv a contribuției nemijlocite a ideologilor comunişti la consolidarea regimului totalitar.

Odată cu împușcarea Ceaușeștilor, cerută cu insistență de Silviu Brucan după cum spusese Petre Roman, „tendinţa de reprimare a libertăţii de expresie și manipularea prin uniformizarea gândirii au rămas sechele greu de înlăturat”. Lucru ce apare evident în wikipedia confiscată de adoratorii turnătorului Zigu Ornea.

Filozoful Noica se întreba „ce au să facă în viață păzitorii și administratorii doctrinei comuniste, când  se va termina cu mascarada comunismului”. Răspunsul este evident: vor spăla creierele în continuare, vor folosi pozițiile câștigate spre a dezinforma, vor beneficia de pseudonime pentru a-și face în continuare meseria de manipulatori (6).

„Medenagan” este wikipedistul care a plasat pe Wikipedia.ro poza proletcultistului Zigu Ornea care în 1957 a fost redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. In această calitate, primind spre publicare de la Noica un manuscris, Ornea l-a dat pe ascuns Securității. Pentru manuscrisul despre Hegel, filozoful Noica a fost arestat si a făcut nevinovat șase ani de temniță cu regim de exterminare. Filozoful Constantin Noica îi spunea tânărului C-tin Barbu că atât a fost de bătut în temniță încât se umpluseră pereții cu sângele lui.

In mod ciudat, „Medenagan”  știe foarte precis că „Pleșu nu poate să-l sufere pe Eliade”. Astfel se destăinuie el în culisele Wikipediei, după ce un neinspirat scrisese că muzeograful de la Tescani ar fi fost „influențat de Mircea Eliade”, știind că Andrei Pleșu îi trimitea scrisori (7) savantului Mircea Eliade, considerat în mediul academic occidental drept „cel mai mare istoric al religiilor din secolul XX”.

Faimosul Nae Ionescu (8), inițiatorul Școlii trăiriste, observase în prefața volumului Roza vânturilor (îngrijit în 1937 de Mircea Eliade) că lumea noastră este „pustiită de personalism”. Or, atomizării indivizilor din societatea artificială modernă, profesorul Claude Polin (1937-2018) de la Sorbona îi asociase teroarea grupurilor mafiote.

Si Vintilă Horia, primul scriitor nefrancez laureat cu cea mai înaltă distincție a literelor franceze, reținuse un fapt caracteristic lumii moderne desacralizate: anume  că păgânismul care „controlează toate mijloacele eficace de propagandă” îndreaptă „voința de a aparține” nutrită de omul societății de azi către partide, secte și grupări totalitare” (9) .

Articolul care anunța în Germania moartea lui Emil Cioran (G. Nenning, Verzweiflung, welch Wollust) informa cititorii că „cel mai sumbru dintre toți pesimiștii” s-a născut în România („Die Zeit”, nr. 26, 23 Juni 1995).

Intr-adevăr, marele eseist francez, fiu al protopopului Cioran, s-a născut în zona curat românească a mărginimii Sibiului care a dat culturii românești multi istorici, teologi, literați. Dacă în Germania cititorii interesați de Cioran (10) erau informați corect asupra naționalității românești a familiei lui Cioran, în schimb, mafia anti-românească din spatele Wikipediei.ro a avut grijă să scrie că Cioran s-a născut în „Regatul Ungariei” (fapt sesizat pe 19 mart. 2014), iar la teologul Dumitru Stăniloae, născut în 1903, că ar fi fost de „naționalitate austro-ungară” (constatare din 18 iunie 2014)

Postarea informaţiilor cu citarea corectă a surselor (spre a putea oferi verificabilitatea care este condiţia de baza a funcţionării oricăror wikipedii) este ades îngrădită de administratori după bunul lor plac. După observația inteligentă a lui „Cezărică”, „administratorii și birocrații se îndepărtează de utilizatorii obișnuiți. Ei crează o aristocrație care tinde să-și impună regulile”.

Cei care au confiscat wikipedia sunt atenţi ca în ea să nu dispară atitudinea partizană (şi nu neutră cum ar trebui) perpetuată odată cu păstrarea surselor de stigmatizare colectivă a românilor, respectiv de inoculare a ruşinii de a fi român.

Pentru asta mafioții veghează păstrarea variantei post-comuniste a rasismului anti-românesc datând de la 1848, din vremea lui Lajos Kossuth, maghiar incitând la ură pe motive rasiale care a scris că românii ar fi fost „o hoardă mai josnică decât vita” citat de Corneliu Florea în volumul „Cine tulbură liniștea Transilvaniei”.

Administratorii care au confiscat Wikipedia au grijă să nu dispară insultele lui Horia-Roman Patapievici (perpetuând părerea lui Kossuth) prin reformularea după care “românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă” (H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, 1996). Or, tocmai acestă frază au găsit cu cale s-o traducă niște nostalgici ai rasismului german (“Die Rumaenen koennen kein Volk sein, weil sie nicht mehr wert sind als eine Herde”) într-un articol închinat Hertei Muller.

Pentru asemenea cugetări descalificante pentru autorul lor şi pentru altele de acelaşi soi preluate din volumul lui Patapievici (11) editat și răs-editat de fosta Editură „Politică” a Partidului Comunist Român, nişte universitari clujeni făcuseră petiţie la Ministerul de Interne cerând să i se retragă lui H.R. Patapievici cetăţenia (12).

Rezultatul cererii clujenilor a fost, cum bine se ştie, promovarea fiului de securist în postul de director al Institutului Cultural Roman până în 2012. Reproducerea mizeriilor antiromânești scornite de fostul comunist H. Roman Patapievici (13) este motivată în wikipedia printr-un penibil cerc vicios: fragmentele citate în scop de atac spre a produce iritare, irită ducând la atac. La fişa “Horia Roman Patapievici” se spune că frazele cu pricina “au produs iritare” şi că scoase din context (aici înţelegându-se probabil că n-a fost citat întregul volum din 1996) au fost “folosite de adversari pentru a-l ataca”.

Dacă astfel de gunoaie sînt ferite de ştergere într-o enciclopedie care ar trebui să fie în permanentă schimbare, administratorii au grijă în schimb să şteargă informaţiile legate de acuzarea lui Gabriel Liiceanu din anii şaptezeci că l-a plagiat pe filozoful Constantin Noica în lucrarea sa de doctorat. Atunci Institutul de Filozofie dăduse unei comisii să cerceteze teza despre tragic condusă de plagiatorul Ion Ianoşi, teză cuprizând un capitol de 32 de pagini scris de Noica. La vremea lui Ceaușescu, „discipolul lui Henry Wald”, cum îl numise Noica pe Liiceanu, și-a putut păstra titlul de doctor, plagiatul fiind mușamalizat. Constantin Barbu a semnalat în textul „Cel mai mare furt intelectual al lui Liiceanu(14) publicarea, în volumul „Tragicul”, sub numele lui Liiceanu a celor 32 de pagini scrise de C-tin Noica, fără nici cea mai mică trimitere bibliografică la numele adevăratului autor, pagini pe care cenzura comunistă refuzase a i le publica filozofului scăpat cu viață din închisoarea politică.

Spre a se înţelege mai bine cum funcţionează Wikipedia.ro, voi recurge la experienţa nemijlocită pe care am dobândit-o în încercarea mea nereuşită de a mai corecta informaţiile false despre viaţa Părintelui Arsenie Boca (15), supranumit Sfântul Ardealului, precum şi în tentativa de a înlătura șabloanele de gândire comunisto-securistă propagate în cripto-comunismul de după 1990 prin toate mijloacele de mass-media de foştii profitori ai totalitarismului comunist angajaţi în domeniul terorismului ideologic.

Pe 7 aprilie 2007 curăţasem prezentarea lui Mircea Eliade (16) în Wikipedia așa-zis „românească” de toate murdăriile perspectivei ideologice dinainte de 1990.

In timpul vieţii marelui istoric al religiilor cenzurarea scrierilor lui științifice era impusă de nomenclaturiștii Miron Constantinescu (/ Mehr Kahn), Ștefan Voicu și Valter Roman „care se manifestau vehement ori de câte ori cineva susținea editarea lucrărilor sale” (p.322). Ideologii cu putere de decizie refuzaseră chiar și alcătuirea unui Fond “Mircea Eliade” din cărţile donate de acesta în 1984, donație pentru care i s-a înmânat o țidulă de mulțumire abia după un an.

Atunci, în aprilie 2007, mă mai străduisem să completez bio-bibliografia care era la fel de lacunară în ce priveşte onorurile academice ca și cea de pe volumele lui Eliade (17) scoase de fosta Editură Politică rebotezată „Humanitas”.

Ca şi în cazul completărilor bio-bibliografiei Părintelui Arsenie Boca, viaţa articolului Mircea Eliade aranjat de mine în 7 aprilie 2007 a fost extrem de scurtă: Înlăturasem fără să ştiu moştenirea securisto-comunistă ce se voia păstrată în cazul lui Mircea Eliade, iar la Sfântul Arsenie Boca, probabil alta era imaginea pe care vroiau să o fixeze wikipediştii de rang înalt în capetele celor lipsiţi de discernământ. Coordonatorii din umbră a acestui website (catalogat ca anti-românesc din cauza informaţiilor dubioase pe care le colportează cu privire la istoria românilor şi, mai ales, la personalităţile de seamă ale culturii noastre) nu numai că l-au murdărit din nou pe Mircea Eliade cu acuzaţiile lor politice nicicând demonstrate, dar au făcut dispărut şi istoricul paginii, spre a nu se mai putea vreodată vedea articolul curăţat de mine, şi (mai ales) să nu cumva să se afle care dintre administratorii Wikipediei s-a îndeletnicit cu această trebuşoară.

În cadrul reclamei deșănțate făcute în wikipedia editurii Humanitas, reclame care nu ar avea ce căuta într-o enciclopedie cu oarecare pretenții de obiectivitate, se înscrie și afișarea coperților din seria „Boia” (constatare din decembrie 2014), reinstaurând vremea “muţeniei obligatorii” de dinainte de 1990. În „timpurile muțeniei obligatorii” imaginea era folosită ca „formă primitivă, naivă, surogată, a imaginației”,  scria I.D. Sârbu în Adio Europa (vol.I, 1992, p.260-261). In wikipedia decorată cu producția de serie a acestui autor a fost prompt cenzurată înformația după care turnătorul Lucian Boia a recunoscut în 2019 că fost colaborator al poliției politice vreme de 16 ani (vezi Adrian Dumitru, Lucian Boia recunoaște că a colaborat cu Securitatea timp de 16 ani, în „Evenimentul zilei” din 3 iunie 2019).

O clară dovadă a manipulării și cenzurării din umbră a siteului ro.wikipedia.org s-a văzut la istoricul modificărilor prezentării lui Mircea Eliade în 2007, unde „versiuni cenzurate apar ca autentice”. De ex., varianta din 2 aprilie 2007 este urmată de o variantă din 13 aprilie 2007 care adaugă la bibliografia despre Eliade mediocrele contribuţii ale unui nepot de frate al stalinistului Leonte Răutu/ Oigenstein/Oișteanu (faimosul „gropar al culturii românești” vizitat de comunistul Andrei Pleșu). Nicăieri nu apare fișa curățată pe 7 aprilie 2007 si nici varianta din 13 noiembrie 2007 unde fusese adăugată înformația că „Adriana Berger s-a ocupat cu aranjarea arhivei lui Eliade incendiată pe 18 decembrie 1984”.

Cum pe Wikipedia identificarea personală nu este cerută, rolurile în administraţia Wikipediei.ro apar distribuite la adăpostul anonimatului oferit de ascunderea după pseudonim şi după clone sau dubluri ale pseudonimelor (18). Astfel se crează “eşalonul conducător”. Dar şi o dihotomie păguboasă: de-o parte entuziasmul utilizatorilor de rând şi de altă parte despotismul “eşalonului conducător” săltat deasupra celorlalţi. Principiul de bază pe care s-au clădit în alte părţi wikipedii ceva mai credibile, devine o vorbă în vânt: Principiul pluralităţii opiniilor comunităţii de utilizatori autentificaţi și anonimi nu are cum să fie aplicat, de vreme ce postul de administrator oferă posibilitatea de a şterge modificări după bunul plac încălcând neutralitatea (adică prezumţia de bună credinţă, cum am văzut în cazul fişei lui Mircea Eliade).

Mafioții din “eșalonul conducătorilor” pot ascunde informații legate de istoricul sau descrierea unor modificări, pot bloca utilizatorii de rând şi, la modul cel mai samavolnic, îl pot bloca chiar pe utilizatorul care nu le împărtășește opiniile. Aşadar, înainte de toate, administratorii și birocrații îşi pot impune părerea, modificând şi îngheţând paginile modificate de ei.

Toate aceste manevre le-am putut constata aducându-mi contribuţia la câteva articole, dar şi urmărind repetata vandalizare a articolului “Isabela Vasiliu-Scraba”, după apariţia la Cluj în 2009 a corespundenței lui Ștefan Fay (19)  și în SUA in 2011 a trei volume din Wiki Series conținând informații despre scriitoarea  “Isabela Vasiliu-Scraba” (20).

Uitând că “verificabilitatea contează, nu adevărul”, administratorul Mycomp a şters întâi legăturile spre forma electronică a articolelor scrise în 2009 de Isabela Vasiliu-Scraba despre Noica și publicate pe hârtie de diverse reviste, dând curs indispoziţiei pe care i-o provoacă libertatea de gândire. După ce le citește on-line, le îndepărtează cu totul, motivând că nu ar fi fost trecută pagina revistei pe suport de hârtie.

Pe urmă, mai şterge si bibliografia trecută în articolul “Isabela Vasiliu-Scraba” ştampilând că articolului i-ar lipsi bibliografia („Multe surse nu sunt suficient de precise, nu este precizată pagina revistei, ceea ce le face greu de verificat” Mycomp 19 nov. 2011). Drept dovadă că a citit cu obidă articolele despre himerica Școală de la Păltiniș negată de însuși Noica, Mycomp adaugă şi o etichetă care nu are nici o legătură cu fişa informativă despre bio-biliografia scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba, fișă care nu conține afirmații calomnioase: “afirmaţiile negative şi cele calomnioase fără bibliografie sau cu bibliografie insuficientă trebuie înlăturate pe loc”(My Comp, 19 nov. 2011 ).

Mai este o frază trecută de utilizatorul care s-a ocupat de articolul “Isabela Vasiliu – Scraba” (frază care l-a deranjat pe „oficialul” MyComp) privitoare la “oficialii culturii auto-declaraţi victime după cosmetizarea propriilor biografii”. Pe aceasta o trece la rubrica “Discuţii” ca să ilustreze “tonul nepotrivit” (MyComp, 16 ian 2012), fiindcă tonul potrivit Wikipediei.ro este vizibil la fișa  “Horia Roman Patapievici”.

“Criteriul distinctiv pentru vandalism este intenţia de a strica” găsim notat în Wikipedia. Vandalul MyComp întâi observă că la unele dintre eseurile mele din revista „Argeș” (Pitești) nu fusese trecută pagina, deși citirea on-line nu se face după pagina revistelor de cultură. Fără să aştepte vreo eventuală (și inutilă) remediere, MyComp cenzurează în modul cel mai abuziv nu doar linkurile, ci întreaga selecţie din  articolele mele, blocând reintroducerea lor. În opinia acestui administrator, opera unui scriitor nu s-ar compune din volume şi din articole sau din studii publicate prin reviste și nestrânse încă în volume, ci articolele ar reprezenta o “categorie supra-adăugată”. Desigur, doar la fișa scriitoarei „Isabelei Vasiliu-Scraba”, nu și la alte fișe, de foști bursieri pe filiera Plesu-Liiceanu-Patapievici.

Demnă de remarcat ar fi si manipularea informațiilor privitoare la istoricul fișei „Isabela Vasiliu-Scraba”, unde pe 1 martie 2015 am observat un neadevăr trecut la rubrica „Max text deleted”. Fiindcă cea mai mare eliminare de text nu a fost făcută pe 13 aprilie 2009 (-9855). În realitate, birocratul Mycomp a sters pe 16 ian. 2012 o mărime de text aproape dublă (-15701), ceea (deocamdată) ce se vede clar la istoricul modificărilor.

E drept că motivaţia pe care o invocă cu cel mai mult sârg MyComp  se referă la aşa-zisele “surse auto-publicate” care atrag după sine etichete vizând “punctul de vedere neutru”. În acest caz, exemplu cel mai elocvent este fișa despre „Scoala de la Păltiniș” a cărei existență a fost categoric negată de Noica.

Asemenea școală filozofică nu a fost atestată prin nicio scriere care să îmbogățească patrimoniul filozofiei românești provenind de la auto-proclamații discipoli. Articolul din Wikipedia românească (tradus și în alte Wikipedii) despre inventata „Scoală de la Păltiniș” menită a-i pune într-o lumină cât mai bună pe câțiva foști comuniști care n-au sporit filozofia românească prin nimic, dar care vor să pară valoroși pe seama valorii gândirii filozofice a lui Noica (21), este cel mai tipic exemplu de încălcare a neutralității prin surse auto-publicate:

„După ce filozoful de la Păltiniș catalogase (în  Epilogul pe care Liiceanu îl rugase să-l scrie pentru Epistolar) drept “himerică” închipuita “Scoală de la Păltiniş”,  himera a început să bântuie Wikipedia.ro, dicţionar on-line monopolizat de un grup cu interese ascunse ce promovează cărţile de la Humanitas, prin îndepărtarea abuzivă a cărţilor apărute la alte edituri.

În Wikipedia, închipuita “şcoală”  e “dovedită” printr-un cerc vicios cu două surse neindependente de subiect: O sursă este Jurnalul (urmăririi pe ascuns a filozofului) de la Păltiniş  publicat în 1983 prin plagiatorul Ion Ianoși, fostul șef al cenzurii la data arestării lui Noica  și republicat în numeroase ediții la editura proprie a autorului. Cealaltă sursă este Epistolarul („act de infatuare și de autoproclamare de superioritate și de autoconsacrare”, cum scrisese Nicolae Steinhardt pe 18 august 1987 într-o epistolă către Noica) tipărit într-o a doua ediție tot de editura Humanitas. Cum vedem, nici una din cele două surse biografice care ar proba existența închipuitei Școli de la Păltiniș nu sunt  “independente de subiect”.

În mod curios, nimeni nu pare să fi avut vreodată ideea de a poci fișa despre „Școala de la Păltiniș” cu vreo etichetă vizând “punctul de vedere neutru”.  Chiar dacă o fi pus cineva o asemenea ştampilă, eticheta a dispărut probabil instantaneu, îndepărtată de grupul mafiot care controlează Wikipedia românească.

Ca să se lămurească pe deplin această problemă spinoasă a “surselor auto-publicate” – care l-a pus în încurcătură și pe un logician italian (22), o voi mai ilustra cu expertul numărul unu în “sursele-auto publicate” care rămâne (fără îndoială) Gabriel Liiceanu cu volumele proprii tipărite la propria editură Humanitas. Aici MyComp si toti ceilalți administratori sau birocrați uită ca prin farmec de regula după care informațiile bio-bibliografice trebuie să provină din „surse neutre și independente de subiect”. Oare de ce?

 

Note și comentarii marginale

  1. „Revista Noi, nu !” – concepută de dr. Napoleon Săvescu a fi o platformă care să ofere libertatea de expresie care a lipsit în comunism-, a practicat cenzura fiind coordonată de Ciprian Cherhat, probabil beneficiar de burse via Andrei Pleșu – Anca Răutu/ Oroveanu sau de clientela acestora, formată din bursieri mai vechi. Redactorulului Ciprian Cherhat pe 30 dec. 2012 îi reaminteam titlurile celor patru articole trimise pe 9 august 2012, articole CENZURATE de exact cel care îmi scrisese că a fost acuzat fără vină că ar cenzura : (a) Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu si despre plagierea de tip „inadequate paraphrase” la Patapievici; (b) Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o invenție a lui Liiceanu, fiindcă oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari; (c) Isabela Vasiliu-Scraba, Andrei Pleșu, un eseist preocupat de îngeri și vampiri; sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/ivs-plesu-ingeri8/  (d) Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat Pleșu, un fals filozof al religiilor, pe Mircea Eliade, sau,  https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/ . Pe 24 dec.2009 trimisesem următorul text nicicând publicat de Ciprian Cherhat: I. Vasiliu-Scraba, Indicii de manipulare în eseistica unui fost discipol al lui Noica ; https://marianhociung.wordpress.com/2012/10/29/isabela-vasiliu-scraba-indicii-de-manipulare-in-eseistica-unui-fost-discipol-al-lui-noica1909-1987-dl-ion-papuc/.
  2. vezi nota 5 din eseul Isabela Vasiliu-Scraba, Dayan, sau, Transparența matematică a realității sacralizată de pașii lui Iisus, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 7-8 (152-153), iulie-august 2020, p.12 și nr.9 (154), septembrie 2020, p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/.
  3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin lăutărismul lui Pleșu. Inocularea rușinii de a fi român, publicat pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.1/2011, pg. 17; și on-line http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prin-lautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/
  4. vezi Noica în vizorul Securității, în „Observatorul Cultural”, nr. 20 (277) din 14 iulie 2005 și  Luciana Pop, Constantin Noica şi criticii săi din Securitate, în “Ziua” din 31 martie 2007, precum și I. Spânu, Cine l-a turnat pe Noica la Securitate?, în «Ziua» din 7 aprilie 2007; vezi si vol.: Prof. Univ. Tudor Păcuraru, Jurnalul unui terorist. Non-ficțiune cu factografii, 2018, Editura Curtea veche, București. In antologia lui Dan Iacob, Sunetul Noica, Roman, 2019, turnătorul Zigu Ornea (mediatizat după 1990 în „Dilema” lui Pleșu) este citat alături de victima sa, cum se întâmpla și în revista securității „Glasul patriei” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O frază sforăitoare și multiple cenzurări la 110 ani de la nașterea lui Noica, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 1 (171), ianuarie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabela-vasiliu-scraba-o-fraza-sforaitoare-si-multiple-cenzurari/ ).
  1. vezi Ion Varlam, Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării, Ed. Vog, Bucuresti, 2004.
  2. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Sfârşitul filozofului Constantin Noica, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/noicasfarsit4/ .
  1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat Pleșu, un fals filozof al religiilor, pe Mircea Eliade, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/ .
  1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh si viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca si Nae Ionescu, https://www.youtube.com/watch?v=efGh4IGzq2w.
  2. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilă Horia ostracizat; https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-horia/isabelavs-vintilahoriacentenar/.
  3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran, un mistic în lumea filozofiei, https://isabelavs2.wordpress.com/emil-cioran/isabelavs-cioranmistic15/ .
  4. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Patapie-viciul român? în rev. “Origini.Romanian Roots”, Norcross, Georgia, USA, Vol.VII, 5-6/2003, p.14, on-line http://www.omniscop.ro/patapie-viciul-roman/ , sau în vol.: Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări. Elemente pentru o topologie a prezentului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, pp.51-54, ISBN 973-8134-24-2. Postat on-line pe 29 ian.2009 în „Revista Noi, Nu!” (Cluj-Napoca), acest articol a avut până pe 4 ian. 2013 un număr de 2028 de accesări, urmate de comentarii referitoare la activitatea securistului Dionisie Patapievici (tatăl lui Horia Roman) despre care s-au publicat informații în ziare post-decembriste și într-un dicționar. Ulterior comentariile au fost șterse de redactorul coordonator, Ciprian Cherhat care mi-a cenzurat cât a putut articolele, pe unele omițându-le complet, iar pe altele postându-le în revistă după luni de zile, cum s-a întâmplat cu textul Alexandru Dragomir nu este o invenție a lui Liiceanu, fiindcă oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari, trimis pe 9 august 2012 și postat de el pe 8 aprilie 2013. Articolul s-a publicat pe suport de hârtie în rev. „Acolada” (Satu Mare), nr.3/2012, p.19, https://isabelavs2.wordpress.com/alexandru-dragomir/isabelavs-dragomir-inventat/. Ultimul articol postat (cu greu) de Ciprian Cherhat pe 13 mai 2012 a fost: Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte, publicat si pe hârtie în rev. „Acolada” (Satu Mare), nr.2, febr. 2012, p.19; vezi on-line http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/.
  5. Despre cererea de retragere a cețățeniei povestise H.-R. Patapievici într-un interviu publicat de “Gazeta de Maramureş” , Sighetul Marmatiei, 27 dec.2004 –9 ian. 2005, p.10, care mi-a căzut în mână fiind invitată la Sighetul Marmației (https://www.youtube.com/watch?v=8LM2MYRcgTU) să particip la Sesiunea științifică de comunicări din cadrul Festivalului de datini „Marmația” 2004. De-a lungul unui deceniu, acolo am susținut mai multe conferințe, despre gândirea filozofică a lui Constantin Amăriuței, despre eseistica lui Horia Stamatu, despre Mircea Vulcănescu și despre interpretarea basmului Tinerețe fără de bătrânețe la Noica (https://www.youtube.com/watch?v=poNN1poM6Vo) , în anul centenarului nașterii sale. Despre gândirea lui Mircea Vulcănescu am vorbit în două rânduri și la postul de radio din Sighetul Marmației (https://www.youtube.com/watch?v=LotuFOnJUKQ ).
  6. Iată cum îl descrie Monica Lovinescu pe H.-R. Patapievici, fiul securistului Dionisie Patapievici care (venit odată cu armata sovietică de ocupație) a participat și la lupte împotriva partizanilor anti-comuniști: „un tânăr de 35 de ani /…/ simplu și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut” (Monica Lovinescu, Jurnal. 1990-1993, București, p. 291). Minciuna cu tatăl schingiuit prin închisori comuniste este cu atât mai sfruntată cu cât provine de la un fost tovarăș de joacă a lui Volodea Tismăneanu din cartierul „Roșu” (/al „Primăverii”). Dr. Florin Mătrescu îi spunea lui Florin Palas într-un interviu că este „o ticăloșie fără margini” să nu spui după 1990 elevilor prin școli despre „oameni care au luptat în munți sau au îndurat pușcăria” (vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Rinocerizarea criteriului biografic la un istoric dilematic ; extrase au apărut pe hârtie în revista lunară de literatură si artă „Acoalda”, Satu Mare, nr.10 (95), octombrie 2015 (anul IX), p.11 și p.18; on-line: http://www.romanianstudies.org/content/2016/02/isabela-vasiliu-scraba-rinocerizarea-criteriului-biografic-la-un-istoric-dilematic-2/ : sau tot pe internet :    http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-rinocerizarea-criteriului-biografic-la-un-istoric-dilematic/ .
  7. Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu si despre plagierea de tip „inadequate paraphrase” la Patapievici, în rev. Acolada (Satu Mare), anul VI, nr.7-8/2012, p.19, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs_plagiatorulpata5/ .
  8. Despre Părintele Arsenie Boca am publicat mai multe articole în revistele „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013 (Mircea Eliade înNoaptea de Sanziene si Părintele Arsenie Boca despre martirii inchisorilor), în „Oglinda literară” (Focșani), „Acolada” (Satu Mare), „Asachi” (Piatra Neamț), „Argeș” (Pitești), „Curtea de la Argeș” (Curtea de Argeș), „Constelații diamantine” (Craiova) și „Nord literar” (Baia Mare): (a) Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca – un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ,, pe hârtie în rev. “Argeş”, Pitești, Anul X, nr.10/2010, p.24; (b) Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu si o profeție a Părintelui Arsenie Boca, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/  ; sau o primă variantă : http://www.romanianstudies.org/content/2011/03/miracolul-bisericii-de-la-draganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/ ; pe hârtie în rev. „Oglinda literară”, Focșani, Anul X, Nr. 114, iunie 2011, pp.7003-7004 ; sau, preluat de rev. „Observatorul” din Canada :  http://www.observatorul.com/Default.asp?action=articleviewdetail&ID=14479  ;   (c) Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh si viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca si Nae Ionescu, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu-Mare, Anul VI, Nr. 12 (63), decembrie 2012, p.7 ; (d) Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu si Părintele Arsenie Boca, http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx;  pe hârtie în rev. „Curtea de la Argeș”, Anul IV, Nr.4 (29), p.12 ;  (e) Isabela Vasiliu-Scraba, Legile  Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor,  pe hârtie în  „Discobolul”, Alba Iulia, Anul XIII, Nr. 154-155-156, oct.-nov.-dec. 2010, pp.282-284, sau https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/ivslegiarsenieboca7/, sau în revista on-line „Constelații diamantine”, Craiova postată pe scribd ; http://www.scribd.com/doc/173019181/Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-inv%C4%83%C8%9B%C4%83turile-p%C4%83rintelui-Arsenie-Boca    ; (f) Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade și a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie în rev. „Nord Literar”, Baia Mare, nr. 2 (93), februarie 2011 ; https://www.scribd.com/doc/191186479/IsabelaVScrabaEliadeArsenBoca  ; (g) Isabela Vasiliu-Scraba, Părintele Arsenie Boca, Nichifor Crainic și Zorica Lațcu în culisele traducerii Filocaliei ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/    pe hârtie în rev. „Oglinda literară”, Focșani, Anul XIII, Nr. 149, mai 2014, p. 10037 ; (h) Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma „Arsenie Boca –Părăian” din seria Eliade-Culian’ și Noica-Liicean’ ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-boca3paraian/  , pe hârtie în  rev. „Acolada”, Satu-Mare, Anul VIII, Nr. 10 (83), octombrie 2014, p. 18 ; (i) Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre mistica luminii în pictura Sfântului Arsenie Boca, pe hârtie în  rev. „Acolada”, Satu-Mare, Anul X, Nr. 2 (99), februarie 2016, p. 13 ; https://www.scribd.com/doc/187826934/IsabelaVasiliuScrabaMisticaLuminiiBoca .
  1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.4, aprilie 2014, p.15; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadedetractori4/.
  2. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade în diverse wikipedii, pe hârtie în rev.„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, nr.269/ 2013, p.12 ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ .
  1. My Comp este probabil o clonă a unui birocrat dispunând de mai multe „măști”. El pare ascuns și după pseudonimul Alexander Tendler, distrugător prompt al modificărilor făcute de mine la fișa Părintelui Arsenie Boca pe 21 aprilie 2010. Fiindcă „ambii” suferă de insomnii în același timp. Pe 23 oct. 2012, MyComp s-a ocupat de fișa mea între orele 00 : 58 și puțin înainte de ora 4 dimineața (03 :58), iar „Alexander Tendler” în aceeași noapte vandalizează același articol Isabela Vasiliu-Scraba între 01 :15  si 04 :15. La ora 03:58 insomniacul MyComp, după ce a ras un sfert din conținutul informativ (și verificabil) al fișei, s-a gândit să mai șteargă în mod abuziv ceva din OPERA publicată la rubrica VOLUME eliminând următoarele patru cărți filozofice publicate de Isabela Vasiliu-Scraba : (a) Despre Existență, Ființă și Esență, Ed. Mirisa, 1996; (b) Configurații noetice la Platon și la Eminescu, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1998; (c) O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat. Lucrurile și Ideile platonice, Ed. Fundației „I. Perlea”, Slobozia, 1995; (d) Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în „Miorița”/ The opening of the skies in a Platonic myth and in „Mioritza” ballad, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, volum bilingv care se află și în biblioteci europene nu numai în marile biblioteci românești.
  2. vezi prezentarea „Isabelei Vasiliu-Scraba” în volumul Ilie Rad, De amicitia. Scrisori trimise de Stefan Fay.1988-2009, Prefata de Irina Petras, Ed. Accent, Cluj-Napoca 2009, ISBN 978-973-8915787, p. 363-366. Pe 1 martie 2009 romancierul Stefan Fay scria de la Nisa universitarului Ilie Rad ca a avut „o perioadă bună de lectură – patru volume recitite, ale unei filozoafe – Isabela Vasiliu-Scraba – eseuri si comentarii platonice si socratice asupra cuprinsului Dialogurilor, cu o gandire bine strunită, senină si fără emfază, pe linia M. Vulcănescu și Noica”, vezi si scrisoarea lui Fay din anexa textului https://fr.scribd.com/doc/244388103/IsabelaVasiliuScrabaMiorita2007 .
  3. Iată volumele apărute in SUA: vol. Filozofi români:Nicolae C. Ionescu, Titu Maiorescu, Ştefan Lupaşcu, Emil Cioran, Isabela Vasiliu-Scraba, C. Schifirneţ, Al Surdu, Xenopol, Lucian Blaga, etc. (Wiki Series, ISBN 9781232183488, Wiki Series, Memphis, USA, 2011, p. 60-62) ; vol. Eseiști români:E. Munteanu, M. Gherasim, A. Cioroianu, I. Pachia-Tatomirescu, Nicolae Breban, Isabela Vasiliu-Scraba, I. Grigorescu, L. Butnaru, M. Radu-Paraschivescu, Alexandru Ciorănescu, George Călinescu, Cicerone Poghirc, etc. (Wiki Series, ISBN 9781233386215, Wiki Series, Memphis, USA, 2011, p. 145-148) ; vol. Autori români: M. Sebastian, Nicolae C. Ionescu, G. Naum, I.L. Caragiale, Octavian Goga, Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Herta Mueller, Nicolae Breban, Ghe. Zamfir, Emil Cioran, Isabela Vasiliu-Scraba,etc. (Wiki Series, ISBN 9781233384242, Wiki Series, Memphis, USA, 2011, p. 141-143.
  4. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/ ; asupra lungimii citatelor extrem de fidele din Noica trecute de Liiceanu în Jurnalul de la Păltiniș (București, 1983), vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul sperieturii cu termeni grecești, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2/ .
  5. Dacă citim „La logica di Wikipedia” (din 9 sept. 2012, URL consultat pe 12 sept. 2016) observăm că matematicianului Piergiorgio Odifreddi (n. iulie 1950) tocmai „logica” Wikipediei i-a scăpat. În 2016 am folosit un motor de căutare mai puțin obișnuit la noi, aflând că utilizatorul „Sîmbotin” alias „Bătrânul” a făcut o observație justă în legătură cu fișa scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba vandalizată de MyComp în noiembrie 2011 : „Sunt acolo unele modificări nepotrivite {{nc}}  deși erau menționate sursele” (Sîmbotin, Wikipedia : Cafenea). A fost desigur o scăpare a cenzorilor internetului românesc fiindcă pagina conținând această frază n-am putut-o accesa.

 

Repere bibliografice

Autoare: Isabela Vasiliu-Scraba (vezi fișa, https://isabelavs2.files.wordpress.com/2014/12/fisa-din-wikipedia-ro.pdf, scriitoarei „Isabela Vasiliu-Scraba” din Wikipedia.ro înainte de vandalizarea ei  de către un administrator cu mai multe clone care se războiește la adăpostul anonimatului cu fișa de prezentare a scriitoarei în Wikipedia cenzurând textele scriitoarei din revistele de cultură de după 2005 și informațiile privitoare la studiile ei post-universitare de limbi străine în țară și de filozofie în Occident (https://www.youtube.com/watch?v=OhRsWnr3Gzw).

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/

 

 

Advertisement