IsabelaVS_PlagiatorulPata5

IsabelaVS_PlagiatorulPata5.rtf/16 sept.2017/27686 car./3466 cuv.

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs_plagiatorulpata5/

Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu şi   plagierea de tip “inadequate paraphrase” la Patapievici

 

Motto: “Patapievici a plagiat fără ruşine toate seminariile făcute de părintele Scrima…Fieştecare cu talentul lui” (Claude Karnoout, 17 iulie 2012, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/ – comment-37349).

  

Un danalexandru23@yahoo.com care semnează “Vicuslusorum” si care pare să fi beneficiat de oarecare burse pentru studierea filosofiei prin Occident observase încă din 2009 lipsa ideilor personale din cartea Ochii Beatricei având la bază o conferinţă (bine remunerată) ţinută de H.R. Patapievici la Microsoft. După opinia sa din 17 iulie 2012, postată drept comentariu la un articol din pagina web „ContraAtac” scris de I. Aranyosi, Patapievici ar avea “statut de vulgarizator” şi nu de “mare om de cultură şi imens filozof” (Vicuslusorum, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).

Într-alt comentariu la acelaşi articol scris de I. Aranyosi (ce reia spinoasa problemă a “originalităţii” lui Patapievici) punând faţă în faţă fragmente din cartea Ochii Beatricei cu izvoarele din care fostul director al Institutului Cultural Român şi-a preluat ideile, un alt cititor sesizează cum în articolul lui Aranyosi din 14 iulie 2012 “ni se spune că Horia Roman Patapievici e un impostor, publicând sub numele lui o carte în care nu pune nimic de la sine, ideile originale fiind doar preluate de la alţii” (Pa sipusi, 16 iulie 2012). Drept care, în mod pedagogic, Claude Karnoout concluzionează: “decât bla-bla redigerat de Patapievici mai bine mergem direct la original” , http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).

Din articol eu am reţinut cu precădere observaţia privitoare la “absenţa oricărei activităţi publicistice recunoscut academice la nivel internaţional a câtorva intelectuali superstar din România numiţi filozofi fără a avea o operă filozofică de calitate minim acceptabilă” (I.A). Pentru că era exact ce remarcasem la rândul meu atunci când am scris în revista “Acolada” nr.3/2011 despre inexistenţa mult trâmbiţatei şcolii “de la Păltiniş”, negată de Noica în cuvântul însoțitor la volumul Epistolar (București, 1987).   Excesiv mediatizată prin wikipedia românească si englezească, himerica școală păltinișană n-a dat în domeniul filozofiei româneşti nimic dincolo de opera marginalizatului Constantin Noica, pe seama căreia Liiceanu și Pleșu au vrut să apară mai valoroşi decât îi înfăţişau culegerile lor de articole adunate între coperți de cărți (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Un eseist preocupat de îngeri şi vampiri: A. Pleşu, în Acolada nr. 3/2011, p.16 sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVS-plesu-ingeri8.htm ).

În cazul lui directorului Editurii Humanitas, dorinţa acestuia de a fi mai bine cotat (eventual chiar ca un gânditor original) s-a manifestat încă din tinerețe. Atunci nu s-a sfiit să introducă pagini scrise de Noica în lucrarea sa de doctorat (rapid publicată datorită poziției înalte a stalinistului Ion Ianoși, cu liceul său pe puncte „instruit” de sovietici). Eseul lui Noica era de 32 de pagini (vezi Constantin Barbu, Cel mai mare furt intelectual al lui Liiceanu). Ele au format un întreg capitol despre hermeneutica “întoarcerii, revenirii” la care editorul Liiceanu a renunţat, nereușind în post-comunism să tempereze repetatele acuzaţii de plagiat care i-au fost aduse nu numai de foştii săi colegi de la Institutul de filozofie (vezi Modelul cultural Noica, vol. I-II, Prefaţă Eugen Simion, Bucureşti, Fundaţia pentru Ştiinţa şi Artă, 2009). In comunism, fiindcă la putere a fost (ca și după 1990) tabăra brucanienilor, s-a putut ușor impiedica prin decizie „de foarte sus” publicarea (în „Săptămâna” lui E. Barbu) a Raportului de plagiat alcătuit de comisia formată din Radu Pantazi, Alexandru Tănase și Nicolae Mariș,   însărcinată cu elucidarea spinoasei probleme a originalității de gândire din doctoratul lui G. Liiceanu. Ba mai mult: fostul deținut politic Constantin Noica (angajat pe atunci la Institutul condus de Athanase Joja) a fost solicitat cu insistență (de forurile superioare) să dea o declarație prin care să spună că-i este indiferent dacă este citat sau nu. Oricine e liber să se trateze din ideile sale fără să-i treacă numele când i se reproduce gândirea din cărțile sale cu greu tipărite în comunism. Securitatea îl înregistrase odată spunând: “Pe mine m-au tot dus [cu vorba] cu CARTEA ARHEILOR la Cartea Românească, sau cu Scrisorile de logica [ lui Hermes] şi de trei ani mă pun în plan și nu mi-au apărut” (Noica în vol. : Noica în arhiva Securității, II, 2010, p.153). Ei bine, din „ Scrisorile de logica [ lui Hermes] ” cu greu apărută prin librăriile comuniste s-a „tratat” (fără a menționa numele lui Noica) și muzeograful de la Tescani când a scris despre „blocajul în dihotomii” în eseul „Îngerii” (vezi culegerea de articole: A. Pleșu, Limba păsărilor, 1994, p.249).

Filozoful Noica a mai fost atunci silit să declare că nu are nimic împotrivă ca paginile nepublicate sub numele lui să circule publicate sub alt nume, în speță, sub numele vizitatorului său, Gabriel Liiceanu care nici măcar la bibliografie nu s-a gândit să treacă numele filozofului de la Păltiniș. După 1990, la retipărirea lucrării de doctorat fără paginile scrise de Noica, vizitatorul a perpetuat minciuna „autorlâcului” notând că respectivul capitol de 32 pagini și-ar avea un loc mai potrivit într-un alt volum cu… eseistica sa, vezi Doamne, „personală”.

Fiind făcute publice înregistrările lui Constantin Noica de către Securitate, mai precis ce a rămas din dosare după ce o parte din ele au fost arse probabil la insistenţa unor informatori aflati în relaţii bune cu Virgil Măgureanu (conducătorul instituţiei după 1990) s-a putut afla adevărata părere a lui Noica despre cenzura comunistă care încuraja furtul intelectual: “i-au publicat-o lui Liiceanu…nu au obiectat”.

Asta spunea Noica în 1972, când ar fi făcut tot ce-i stătea în putinţă numai să iasă “ucenic” din vizitatorul său (vezi convorbirea dintre C-tin Noica şi Simina Noica din 29 ian. 1972, în vol. Constantin Noica în arhivele Securității, Ed. Humanitas, 2009, p. 123). Abia trei ani mai târziu filozoful de la Păltiniș a ajuns să-şi dea seama că din acest vizitator a ieşit, într-adevăr “ucenic”, dar nu de-al său ci de-al dogmaticului stalinist Henry Wald: “Liiceanu e discipol al lui Henry Wald, nu al meu” l-a corectat Noica în 1975 pe Octavian Nistor care făcuse eroarea de a-l considera pe Liiceanu drept discipol al filozofului de Scoală trăiristă (vezi vol.I, Noica în arhivele Securității,  Bucureşti, Ed. Muzeul National al Literaturii Române, 2009, doc. 54, p.154).

Aşadar comunistul Gabriel Liiceanu, de îndată ce-şi oferea scrierile să-i fie publicate, n-avea parte de atâtea beţe în roate cum i se puneau celui întemniţat şase ani pentru vina de a fi dorit să publice la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (singura editură din 1957) manuscrisul unei cărți despre Hegel, dându-l redactorului Z. Ornea/ Orenstein care „îl denunță Securității pe Noica și-l aruncă în pușcărie” (vezi Ioan Țicalo, Dimensiunea creștină a operei lui Noica, în „Bucovina literară”, nr. 5-6 (303-304); a se vedea și Luciana Pop, Constantin Noica şi criticii săi din Securitate, în “Ziua” din 31 martie 2007, precum și Noica în vizorul Securității, în „Observatorul Cultural”, nr. 20 (277) din 14 iulie 2005).

Din convorbirea înregistrată de Securitate pe ascuns reiese destul de limpede cum cenzura comunistă încuraja impostura: Simina Noica îi spunea filozofului de la Păltiniş pe 29 ian.1972 că oricât ar crede el că nu se vede, “dacă unul [dintre referenții tezei de doctorat] ţi-a citit cât de puţin vreo lucrare de-a ta, şi-a dat seama imediat că şi acela [capitolul Schita pentru o Hermeneutica a “nostos”-ului din volumul: G. Liiceanu, Tragicul], este [o lucrare] a ta … Adică se vede mâna ta” (Simina Noica). Numai un recenzent (Sorin Lavric, salariat al Editurii Humanitas), „doctor” în gândirea lui Noica (fără să fi citit interpretarea noiciană la dialogul Lysis), citindu-l pe Liiceanu se entuziasma de frumusețea unor idei noiciene crezând că ele aparțin directorului său, deoarece acesta „omisese” sursa (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Parabola orbilor, sau Philo-zofia în comunism și post-comunism, în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VII / XLIII, nr.7 / 313, iulie 2008, p.5).

În zilele noastre, dorința de a părea un gânditor original reiese și din bâlbâielie prezentării în wikipedia românească unde directorul Editurii Humanitas este trecut ca „existențialist” interesat de „alienare, contingență, libertate, aporie morală si facticitate”. Intr-o conferință din 1965 Mircea Eliade constata cât de „excedați” sunt francezii de „existențialism si marxism, plictisiți de perpetua discuție despre istorie, condiție istorică, moment istoric, angajare și așa mai departe”. Ei bine, fostul marxist Liiceanu (despre care Noica spunea că citește Platon și tot la materialism marxist ajunge) si după jumătate de secol a rămas cantonat în „trăirea momentului istoric așa cum declarase Sartre că trebuie să facă orice individ responsabil” (Mircea Eliade, „Orientări culturale din perspectiva istoriei religiilor”, conferință ținută la University of Chicago în octombrie 1965, inclusă în vol.:M. Eliade, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale, București, 1997, trad. Elena Bortă, p. 24). La fișa lui G. Liiceanu, secțiunea „viziunea filozofică a lui G.L.” se mai poate citi că ar fi „schițat o fenomenologie existențială”. Si din acest loc se declanșează deruta: Respectiva fenomenologie ar fi bazată pe ideea transcederii (1) „datelor”, corectat apoi cu (2) „transcederea determinațiilor INDIVIDUALE”, prostie corectată de prietenul „Medenagan” care își dă cu părerea că (3) „transcederea determinațiilor generale” sună mai bine alături de continuarea pe linia „transcederii necesității istorice înspre o responsabilitate individuală” (accesat în 16 aprilie 2018).

Dacă în tinereţea sa (marcată de etica comunistă) i-a fost încurajată împostura de a se trece autor al unor scrieri filozofice care nu erau ale lui, devenit editor după 1990, Gabriel Liiceanu se pare că promovează la rândul său impostura lui H.R. Patapievici (vezi comentariul lui “Pa sipusi” din 16 iulie 2012). Cel puţin asta este impresia pe care o lasă părerile comentatorilor postate pe 16-17 iulie pe pagina web „CriticAtac”, platformă care se autodefineşte în cel mai autentic limbaj de lemn, ca militând “pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniază şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat”. În ce mă priveşte, se pare că am contul blocat, deşi îmi argumentez în mod raţional afirmaţiile, nu aduc injurii, nu discriminez si nu calomniez, după cum oricine a putut constata la citirea articolului meu despre Noica printre oamenii mici şi mari (rev. “Acolada”, nr.2/2012 sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-25aniNoica4.htm ) pe care am intenţionat să-l postez (fără succes) pe 4 aprilie 2012 după ora 21. „Vicuslusorum” observase şi el ceva în neregulă cu respectiva platformă de s-a gândit să scrie după evidenţierea plagiatului la Patapievici (plagiat de tip “inadequate paraphrase”) că “poate şi criticulatac este organizat în acelaşi mod acaparator şi mistificant ca grupul Humanitas-ICR-GDS-“Noua Republică”.

Cartea Ochii Beatricei, “neoriginală, intens promovată” (Grigore Pavel, 17 iulie 2012) a fost exportată de “grupul Humanitas-ICR-GDS” (Vicuslusorum, 17 iulie 2012) ca una din marile realizări ale originalităţii culturale româneşti contemporane. În 2005 a fost chiar şi premiată de Uniunea Scriitorilor din România. Se pare că juriul s-a păcălit crezând că ideile lui Egginton nemenţionat în textul publicitar al micului volum i-ar aparţine lui Patapievici, citat de Humanitas cu ghilimele de rigoare http://www.libhumanitas.ro/horia-roman-patapievici-ochii-beatricei-humanitas-2010-ebook.html .

La fel s-a păcălit si un profesor italian care într-o frază bine meşteşugită ridicase în slăvi “originalitatea” lui H.-R. Patapievici (al cărui plagiat se înscrie în tipul “inadequate paraphrase” ), frază trecută la volumaşul Ochii Beatricei plasat într-o suită de titluri de cărți despre Dante apărute în perioada 2000-2010. Plagierea de tip “inadequate paraphrase” se constată în situaţia în care nu este clară contribuţia autorului faţă de ideile preluate de la un alt autor citat prin parafrazare. Precizarea o găsim la I. Aranyosi care pare a fi de acord cu “Vicuslusorum” şi cu “Mortar” în ce priveşte ideea principală împrumutată de Patapievici de la Egginton şi trecută în “prezentarea făcută de Humanitas care pune în ghilimele textul ca şi cum i-ar aprţine lui Patapievici” (vezi „Mortar”; acesta mai precizează în comentariul său că paginile incriminate sînt 44, 45, 46, 48 unde nu apare trimiterea la sursa ideilor preluate de H.R. Patapievici si parafrazate).

In opinia lui Ion Varlam, H.R. Patapievici “vrea să-şi afirme inteligenţa ca un tocilar cu ambiţii de premiant, scriind despre orice cu o competenţă de autodidact şi într-o limbă fără reguli, folosind cuvinte al căror înţeles îi scapă, spre a trece drept “specialist” în ochii profanilor, reuşind să-i sperie pe proşti” (vezi I. Varlam, Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, Bucureşti, Ed. Vog, 2004, p.219).

 

Referințe bibliografice minimale:

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari la 25 de ani de la moarte; on-line http://www.romanianstudies.org/content/2012/07/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre/   ; sau http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte .

–           Isabela Vasiliu-Scraba, Noica în cifru „humanist”; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavasiliuscrabanoicahumanitas5/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Un fals filosof al religiilor -Andrei Pleșu-   despre unul autentic: Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian., nr. 272/2014, pp.15-16, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-PlesuEliade10.htm

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al inchiziției comuniste, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 269/2013, p.12; sau online http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-EliadeWikipedii5.htm .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Radu Gyr despre falsificarea istorie literare la „acrobatul” George Călinescu; on-line, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-crainicgandirea/ ; sau: http://www.radiometafora.ro/2015/05/21/radu-gyr-1905-1975despre-acrobatiile-lui-calinescu-publicat-de-isabela-vasiliu-scraba/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Himera Școlii de la Păltiniș ironizată de Noica, în rev. „Acolada”, nr 2(65), febr.2013, p.16 si 22 ; sau online https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/   .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Himera disciopolatului de la Păltiniș, prilej de fină ironie din partea lui Noica, în rev. „Acolada”, nr 3(66), martie 2013, p.16 si 23 ; sau online https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/ ; sau: http://www.omniscop.ro/himera-discipolatului-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica, între fantasmă și lucititate, Slobozia, 1992. https://philpapers.org/rec/VASFLC   .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Scriitori invizibili, în rev. „Oglinda literară”, Focșani, An XIII, Nr. 146, febr. 2014, p.9844: http://isabelavs.go.ro/Articole/INVIZIB.html .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Noica, un marginalizat al culturii comuniste și post-comuniste ; sau https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicalistaneagra8/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, „Noica nu a avut influență asupra lui Liiceanu și Pleșu” (cf. Al. Dragomir); http://www.omniscop.ro/noica-nu-a-avut-influenta-asupra-lui-liiceanu-si-plesu/ ; sau   https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/2partea7sfinterviualxdrag/ ; sau http://www.napocanews.ro/2014/09/interviu-noica-nu-a-avut-influenta-asupra-lui-liceeanu-si-plesu.html .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala tăiristă inaugurată de Nae Ionescu, pe hîrtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 258/2013, 1-15 iunie 2013, pp.4-5, sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Memorialistica2Tribuna258.htm .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50,   http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-WIKIPEDIAro19.htm   , sau varianta intitulată Wikipedia.ro citită printre rânduri, http://blogideologic.wordpress.com/2013/06/02/isabela-vasiliu-scraba-wikipedia-ro-citita-printre-randuri/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Platon la doi foști discipoli ai Profesorului Nae Ionescu: Mircea Vulcănescu șI Mircea Eliade, pe hârtie în „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, nr.342/ 2016, p.10 și p.31; https://isabelavs2.wordpress.com/vulceliadeplaton / .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Slobozia, 2004 ; se poate citi on-line la http://www.scribd.com/doc/130854967/Isabela-Vasiliu-Scraba-AlxDragomir-propedeutica .

–          J.K. Kitagawa, Charles Long, Myth and Symbol. Studies in Honour of Mircea Eliade, 1969.

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală în receptarea din ţară şi visul premonitoriu al lui Eliade, în “Revista Romana”, Iași, Anul XV, 1 (55), martie 2009, p.16-17; http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-17.pdf ; fragm. pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318), dec. 2008, p. 36; https://fr.scribd.com/doc/234897986/IsabelaVasiliuScrabaReceptareEliade   .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu și Mircea Eliade, în rev. „Convorbiri literare”, Iași, febr. 2001, p.39 și martie 2001, p.31, cuprins în volumul bilingv român-englez care se găsește în mari biblioteci americane și europene, Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu si Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000; sau online în engleză URL http://isabelavs.go.ro/Discip/CAP10.html .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu despre „superbia animi”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 6 (103), iunie 2016, p. 10; https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica și dubla ei înfățișare, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-06-4; https://philpapers.org/rec/VASMLN   ; a se vedea șI http://www.worldcat.org/title/metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/48753439 .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Micșorarea lui Eliade si gonflarea lui Culianu prin felurite tertipuri, pe hârtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 266/2013, pp. 7-8 si nr. 267/ 2013, pp. 5-6, octombrie, pe internet titlul acestui articol din „Tribuna” clujană este anonimizat de motorul Google; titlul articolului apare afișat de Hulbee; sau online https://fr.scribd.com/doc/179318328/IsabelaVScrabaMicsorareEliadeGonflareCulianu .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade într-o colaborare cu bucluc, în   rev. „Poesis”, Satu Mare, ian.-martie 2010, pp. 74-78; https://fr.scribd.com/doc/188003307/IsabelaVScrabaEliadeCuliBeletristica ; si în rev. „Jurnalul literar”, București, ian.- martie 2010, si https://fr.scribd.com/doc/226206379/IsabelaVasiliuScrabaEliadeCuliBeletristica .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Era minciunilor legate de cariera lui Culianu , în rev. „Cetatea Culturală”, Cluj-Napoca, sept. 2012 ; sau on line http://www.scribd.com/doc/172864407/Isabela-Vasiliu-Scraba-ERA-MINCIUNILOR-LEGATE-DE-CARIERA-LUI-I-P-CULIANU-%C5%9EI-O-NOU%C4%82-IPOTEZ%C4%82-A-LUI-EZIO-ALBRILE-PRIVITOARE-LA-ASASINATUL-POLITIC-DE-L .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Răbdarea îngerească a lui Mircea Eliade cu Ioan Petru Culianu, psiho-sociolog al religiilor, în rev. „Oglinda literară”, Focșani, Anul VII, nr. 84, dec. 2008, p.3956, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/rabdareaEliade8.htm . –   Isabela Vasiliu-Scraba, Un al patrulea volum de Istoria credințelor si ratatele colaborări ale lui Eliade cu I.P. Culianu, pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul IX (XLIV), Nr.4 (322), aprilie 2009, p. 22, sau   http://www.isabelavs.go.ro/Articole/Culianu_in_colab3.htm   .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor.Nae Ionescu prin discipolii săi : Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-05-6; https://philpapers.org/archive/VASILR.pdf .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Petre Ţuţea: “orice mare inteligenţă basculează între religie şi filosofie” ; sau online URL https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-tuteanae/ ; textul se poate citi în engleză on-line http://www.scribd.com/doc/171890628/Isabela-Vasiliu-Scraba-NaeTuteaEngl .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Poet la vremea lui Ahab. Poezii incifrate de Mircea [Sandu] Ciobanu și salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa ; sau online URL https://isabelavs2.wordpress.com/?s=Ciobanu .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade si detractorii lui, în rev. „Acolada”, Satu Mare, Nr. 4(77), aprilie 2014, p.15 ; sau on line http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx ; o variantă mai elaborată din site-ul personal, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-EliadeDetractori4.htm ; vezi si https://fr.scribd.com/doc/225083365/IsabelaVasiliuScrabaEliadeDetractori .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade, Vintilă Horia și un istoric răpit prin Berlinul de est, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 333/2016, pp. 19-20; si nr.334/2016, p.25; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-auredecei/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin lăutărismul lui Pleșu. Inocularea rușinii de a fi român, în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul V, 1/2011, p. 17 ; sau on-line URL http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prin-lautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul istoric întrupat de Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6, sau, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-8Noica-Tabor.htm .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Războiul religios permanent (C. Noica și Horia Stamatu); http://modeleromanesti.blogspot.ro/2010/02/articole-razboiul-religios.html .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10, sau, o variantă mai scurtă, în rev. „Nord literar”, Baia Mare, nr. 2 (93), februarie 2011, http://www.nord-literar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=46 .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu ; URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade despre neo-platonismul din arta lui Camilian Demetrescu, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 264/2013, pp. 28-29, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Eliade10-Camilian.htm .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, „Modelul Păltiniș” și „Modelul Antim” (sau Inutile liste bibliografice oferite de Noica și lecturi de poezie religioasă în casa boierească a Olgăi Greceanu), în revista „Clipa”, SUA, Ediția 1178 din 20iunie 2015 ; http://www.clipa.com/a13398-Modelul-Antim.aspx   sau la https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicaolga/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25 de ani de la moartea acestuia și la 30 de ani după moartea discipolului său, Sergiu Al-George, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.10, octombrie 2011, p.6, 7, si 26, online la http://www.scribd.com/doc/167095578/Isabela-Vasiliu-Scraba-In-%C5%A3ara-lui-Mircea-Eliade-la-25-de-ani-de-la-moartea-acestuia-%C5%9Fi-la-30-de-ani-dup%C4%83-moartea-discipolului-s%C4%83u-Sergiu-Al-George   , sau   http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-11Precizari-Wendy_despreCulianu.htm .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și unul dintre turnătorii lui anonimizați, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.1(110), ianuarie 2017, p.17; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/secuculieliade/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Alterarea adevărului pe fundal de Mircea Vulcănescu, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, Partea I-a, nr.12(121), decembrie 2017, anul XI, p.13 si Partea II-a, nr. 1 (122), ianuarie 2018 (anul XII), p.13.

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, 16-28febr., nr. 251/2013, pp.20-21, sau http://fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStrMantuleasa .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Acad. M. Eliade și neo-iobăgia ideologică post-decembristă; pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, 1-15aprilie 2016, nr. 326/2016, pp.24-25 ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-acadmieliade / ; sau http://www.scribd.com/doc/200150811/IsabelaVasiliuScrabaAcadEliade   .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Românismul lui Mircea Eliade și teroarea istoriei, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 10 (107), octombrie 2016, p.13; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/romanismeliade/   .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, False dispute cu ideile lui Eliade și cu Nae Ionescu: pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.6(115), iunie 2017, pp.17-18; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-polemicaeliadenae/ .

–          Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a Vilei „Noica” de la Păltiniș ; http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei-noica-de-la-paltinis/ ; redau și un comentariu din această pagină web: „Vă mulțumesc mult, doamnă Isabela Vasiliu-Scraba! In sfârșit cineva spune acele adevăruri, mai mult bănuite, de cele mai multe ori, decât știute” (2017); pe hârtie în rev. „Discobolul” (Alba Iulia), Anul XIII, Nr. 151-152-153, iul.-aug.-sept. 2010, pp.256-260; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/ ; Pe 22 aug.2017 am primit de la universitarul sibian Valeriu Manuel următoarea veste: „De câțiva ani, reședința lui Noica de la Păltiniș a fost închisă, nu se mai poate vizita, nu mai există pe alee nici măcar un semn indicator. Ministerul Culturii ar trebui să se implice și să redea circuitului cultural această reședință. Nimeni nu are dreptul să cumpere și să închidă clădiri care fac parte din patrimoniul cultural național!” (V.M., e-mail din 22/o8/2017).

 

Autoare: ISABELA VASILIU-SCRABA, vezi fișa scriitoarei înainte de vandalizarea ei de către birocratul „Mycomp” care îndepărtează din wikipedia informațiile despre studiile ei post-universitare si din titlurile cărților pe care scriitoarea le-a publicat în post-comunism; https://isabelavs2.files.wordpress.com/2014/12/fisa-din-wikipedia-ro.pdf .

 

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs_plagiatorulpata5/

Advertisements