IsabelaVS-DanRomalo3

IsabelaVS-DanRomalo3.rtf/ 25aprilie 2008/5624 car.

Isabela Vasiliu-Scraba, Un ziarist, o filoloagă si o carte bombă: Cronica geto-dacă de pe Tăblițele de la Sinaia

Sursa : http://isabelavs.go.ro/Articole/dan_romalo2.htm

Cum se vede în titlu, în cele ce urmează ne vom referi la o carte bombă, a cărei apariție ar fi fost imposibilă dacă deformarea oficială a cercetărilor istorice si-ar fi urmat făgașul prescris cam din vremea când istoricii academicieni fuseseră băgați în pușcărie pe considerente de apartenență la o breaslă pe care ocupantul sovietic o dorea pe veci îngenunchiată. Este vorba de cartea lui Dan Romalo, Cronica getă pe plăci de plumb, la care autorul a lucrat mai bine de zece ani. Deși a fost gata prin 1985, cartea închinată Mariei Golescu (1897-1987) a apărut după vreo douăzeci de ani. Ea oferă în premieră o propunere de descifrare (dintr-o limbă necunoscută, folosind în proporție de 80% litere grecești) a unui număr de 79 de plăcuțe de plumb care fac obiectul Cronicii geto-dace, unde, printre alte ilustrații, este figurată cetatea Sarmisegetuza (pe placa 21), așa cum avea să apară ea în urma săpăturilor arheologice făcute în interbelic de urmașul lui Vasile Pârvan, profesorul Ion Andrieșescu. In cea de-a doua ediție a cărții d-lui Dan Romalo (2005) s-a publicat si traducerea în engleză (făcută de Nicholas Andrew si Dan Romalo) a unei variante a textului. O cercetare istorică si filologică a Aurorei Pețean încheie volumul scos de Editura Alcor din București. Pe lângă acestea, în ediția din 2005 ar mai fi si o prefață si o postfață, nici una de laudă, desi ambele semnate de nume sonore. Intr-un interviu, un pasionat al istoriei noastre vechi, observa pe bună dreptate că «Tăblițele de la Sinaia au fost nu numai tăinuite, dar și jecmănite barbar » (v. Curierul Național din 19 iulie 2007). In aceeași ordine de idei se înscrie si cartea jurnalistului Dumitru Manolache (Ed. Dacica, București, 2006) din care spicuim : «Generalul Opriș, o mărturisire explozivă: regina Maria știa de topirea plăcilor de aur !». Sau: « Plăcile de plumb, ignorate cu bună știință» La capitolul al XII-lea talentatul jurnalist enumără persoanele care s-au preocupat de soarta tăblițelor copiate pe plumb după cele de aur din „Tezaurul de la Sinaia” : Marioara Golescu, Dan Romalo si Vasile Al. Ionescu din Sinaia, care a fost arestat si urmărit de securitate (D. Manolache, Tezaurul dacic de la Sinaia, 2006, p. 93)

După prima ediție (din 2003) a cărții lui Dan Romalo, istoricul Augustin Deac (1928-2004), cel care a adus in țară textul microfilmat al Codexului numit Rohonczy după localitatea unde a fost găsit, semnala în vara lui 2003 într-un referat intitulat «Enigma plăcuțelor de aur cu scris dacic de la Sinaia», că pe copiile în plumb a plăcuțelor de aur sînt menționați atât regii Daciei, cât și cetăți si temple ale dacilor. In toamna aceluiași an, Aurora Pețean făcea primele ei observații lingvistice asupra Cronicii geto-dace păstrată pe plăcuțe de plumb. Apoi, în iunie 2004, tânăra filoloagă a ținut la Academia Română conferința «O sursă posibilă de cunoaștere a limbii dace», pentru ca în ianuarie 2005 să le vorbească studenților de la Seminarul de arheologie (Facultatea de Istorie din București) despre “Tăblițele de Plumb dacice – izvor ignorat?”.

In a doua jumătate a anului 2006 a apărut documentata carte a jurnalistului Dumitru Manolache, Tezaurul dacic de la Sinaia –legendă, sau adevăr ocultat ? (Ed. Dacica, București), cu o postfață semnată de Aurora Pețean, cercetător principal la Institutul de Lingvistică.

Dar desigur, la modă acum nu sînt astfel de izvoare istorice. Lumea «culturală» de la noi se preocupă de istoria mai nouă din arhivele Securității. In ce ne privește, le-am sugera celor ce-au pus mâna pe dosarele Securității să facă o dată în viața lor ceva folositor: să încerce să găsească fotografiile mărite ale celor 130 de plăcuțe de plumb (câte se aflau în 1948 la Muzeul național de Arheologie, aflat sub direcția istoricului Ion Nestor, ulterior si el întemnițat), fotografii care au dispărut odată cu perchezițiile făcute cu ocazia arestării Marioarei Golescu în 1949.

Notă : Dintr-o recenzie din „Dilema veche” (Nr. 211/28 febr.- 5 martie/2008) aflăm că un ofițer de la Misiunea Militară Britanică frecventa intelectualitatea bucureșteană. In Scrisorile din București (1944-1946), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006, englezul Eric Tappe (1910-1992), îi menționează pe următorii istorici si arheologi pe care i-a cunoscut după război: gen. Radu Rosetti, Ion Nestor, Dinu Rosetti, Maria Golescu etc. Recenzentul Scrisorilor din București, istoricul Andrei Pippidi, tricotează neinspirat «Portretul unui oraș dispărut», de ca și cum n-ar fi știut că acești istorici, – care (în ochii englezului) dădeau atâta farmec societății românești-, au fost lipsiți de drept de semnătură, lipsiți de libertate, torturați, uciși (precum gen. Radu Rosetti) si ținuți ani în șir fără nici o vină în pușcării (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Rinocerizarea criteriului biografic la un istoric dilematic, https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-rinocerizarea/ ). Trecerea sub tăcere a acestor fapte istorice de netăgăduit divulgă indirect apartenența recenzentului la profitocratia comunistă înclinată să «uite» împărțirea societății comuniste în victime ale aparatului represiv si beneficiarii unui „regim criminal de origine străină” (vezi Ion Varlam, PseudoRomânia. Conspirarea deconspirării, București, Ed. Vog, 2004, si http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/varlam/default.asp.htm ).

Autoare: Isabela Vasiliu-Scraba

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com