IsabelaVS_ReceptareMirVulc

IsabelaVS­_ReceptareMirVulc/ 6mai2017/ DIACDRGO/41785 car./5747 cuv.

Sursa:  https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs_receptaremirvulc/

ISABELA VASILIU-SCRABA: Mircea Vulcănescu prin sita comunistă dinainte și de după 1990

 

Motto: „Critica este o manifestare necesară a inteligenței și a sensibilității (care sunt funciarmente inseparabile, dacă nu chiar, cum sunt înclinat să cred, unul și același lucru)” Alexandru Paleologu.

                 

                  După decembrie 1989, cine a urmărit schimbările radicale (nu cele de suprafață!) petrecute în cultura românească a putut să remarce că replicile oficiale sînt servite indirect, spre a nu mediatiza păreri sau nume neoficiale. Așa s-a întîmplat la editarea gândirii lui Mircea Vulcănescu, sau chiar a lui Nae Ionescu, filosofi care au făcut școală mult înainte de a li se tipări în volume opera. Constantin Noica, unul dintre nenumărații discipoli ai profesorului Nae Ionescu își intitula în 1943-un articol chiar așa: Nae Ionescu și spiritul de școală. Tot Noica, prin anii șaptezeci devenit discipol și continuator al filosofului interzis Mircea Vulcănescu, observa cu tristețe că face parte din “generația trăiristă care nu este încă asimilată, ca fenomen de cultură, în filosofia românească”. Iar această justă constatare a rămas și azi la fel de actuală.

Fiindcă nici un trîmbițaș (cripto-comunist) al părerilor oficiale despre Nae Ionescu și despre Mircea Vulcănescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu într-un dicționar de Humanitas, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.1/2016, p. 13 și 18; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/isabelavs-vulcanescudictionar/ ) nu și-a modificat după 1990 în mod radical opiniile. Diferențe s-au putut observa doar cu privire la mediatizarea lor, în comunism ele păstrându-se prioritar în cercurile universitare. De pildă, cînd a început să fie tipărită opera naeionesciană și vulcănesciană, ambele sub strictă interdicție ani de zile în comunism, oficialitățile culturii (cripto-) comuniste au avut grijă de larga răspîndire a părerilor de genul: “Nae Ionescu n-are operă”, sau: “Mircea Vulcănescu ar fi putut să scrie mai mult decît a scris”, în ideea că, oricît ar fi de nefondate (sau de absurde) asemenea afirmații masiv difuzate nu vor întârzia să fie reținute.

Și totuși, dacă înainte de 1990 controlul culturii românești era deplin, după aceea controlat nu a mai putut fi decît nivelul sonor al opiniilor oficiale. În contrast cu surdina părerilor neoficiale (care au putut fi publicate abia după abolirea comunismului) zgomotoasele păreri oficiale au fost masiv impuse pe cele mai importante căi ale mass-mediei. De pildă, în primăvara anului 1995, nici «Viața Românească», pe atunci sub direcția lui Cezar Baltag, și nici «România literară» a d-lui Nicolae Manolescu n-au avut curajul să publice textul meu scris în urma atacării profesorului Nae Ionescu (în «România literară» din decembrie 1994) prin textul unei autoare de poeme nerușinate care a plagiat un atac vechi de mai bine de jumătate de secol, pe cât de vechi, pe atât de nefondat (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O pseudo-descoperire a unui pseudoplagiat, apărut în reviste de provincie, la Năsăud, la Arad sau Oradea și la Sibiu, în „Puncte Cardinale”, ziar în care Răzvan Codrescu/ Adolf Crivăț Vasile și-a îngăduit nepermise modificări ale textului meu).

De bariera impusă părerilor neoficiale ne-am mai lovit și cînd am pus în discuție oportunitatea ornamentării gîndirii filosofice a lui Nae Ionescu prin titluri și subtitluri adăugate cu prilejul tipăririi post-comuniste, titluri și subtitluri al căror loc potrivit ar fi fost în niște foarte personale notițe de lectură. Puse în volumul cu prelegerile lui Nae Ionescu asaemenea „ornamente” conferă un aspect haotic unor prelegeri bine structurate ce se succed după un anumit plan de gândire. Marin Diaconu (vizat în această problemă) a preferat să nu comenteze opinia noastră în vădit contrast cu poziția sa, deși personal l-am îndemnat să publice o replică la părerea mea deja publicată în reviste (1). Fără îndoială, această reacție a îngrijitorului operei lui Nae Ionescu (si a discipolilor săi) era de așteptat, refuzul dialogului la un posesor de diplomă de filozof obținută la vremea terorii ideologice comuniste putînd indica o acută lipsă de argumente. Dar și convingerea foștilor comuniști că între nivelul lor de gândire și nivelul gândirii celor din generația trăiristă n-ar fi nici o diferență.

Ulterior însă, îngrijitorul (remunerat) al scrierilor lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Noica, etc., a început să șchioapete la capitolul “obiectivității științifice”, făcîndu-se că “uită”, din pură întîmplare, contribuțiile mele din domeniul filosofiei românești (2). Se pare că “obiectivitatea științifică” are, ca și “criminalitatea de război” (3), un înțeles mai greu de precizat. Simptomatică în privința dificultății de definire a “obiectivității științifice” ne-a părut nu numai cenzurarea numelui nostru în numeroasele liste bibliografice referitoare la scrierile despre Nae Ionescu, ci și “omiterea” numelui nostru în volumul bio-bibliografic alcătuit de editorul Marin Diaconu pe tema profilului spiritual al lui Mircea Vulcănescu (Ed. Eminescu, Buc., 2002 ).

Calitatea de îngrijitor al textelor unui gînditor de talia lui Nae Ionescu s-ar fi putut să-i fi dat aripi editorului M. Diaconu care a crezut că poate face un amestec confuz între cele gîndite de el și cele gîndite de întîiul creator de școală filosofică românească. Haoticul amestec (neremarcat nici de „oficialul” Z. Ornea nici de alți „oficiali”care-i tot laudă calitățile de editor) ar fi fost să fie precum contribuțiile foștilor studenți ai lui Nae Ionescu la litografierea și publicarea stenogramelor după curs. Aceeași calitate i-a părut a-i conferi îngrijitorului Diaconu și dreptul de a omite planul de idei alcătuit de Mircea Vulcănescu pentru studiul Spiritualitate. Fapt extrem de uimitor, ținînd cont de notorietatea pasiunii d-lui Marin Diaconu pentru rezumate de idei adăugate din propriul buzunar la prelegerile lui Nae Ionescu. Omiterea planului de idei alcătuit de M. Vulcănescu pentru studiul Spiritualitate ar avea drept singură explicație faptul că nu i-a plăcut cum a alcătuit filosoful Mircea Vulcănescu acest plan.

În bibliografia lucrărilor despre filosoful ucis prin schimgiuire sistematică în temnița politică, bibliografie cuprinzînd o mulțime de repere ce nu-și justifică menționarea decît prin foarte vagi referiri la gândirea lui Mircea Vulcănescu, dl Marin Diaconu a “uitat” (vezi Doamne) articolele publicate de noi despre Mircea Vulcănescu. Ba mai mult: a preferat să “nu-și amintească” de o emisiune de la Radio România Cultural, cînd, cu același prilej în care noi am ținut conferința despre “Mircea Vulcănescu și codul etic al românului”, a vorbit el însuși despre editarea lui Mircea Vulcănescu. Să-l fi ajuns amnezia din pricina faptului că nici una dintre cele șase sau șapte emisiuni radio la care am fost invitată după 1993 nu s-a soldat și cu plata vreunui drept de autor, fapt contrastând evident cu aprecierea pecuniară a „oficialilor” mediatizați pe unde radio ? In volumul Mircea Vulcănescu, Cuvinte pentru fratele rămas departe (Societatea Română de Radiodifuziune, 2004) pe care l-a îngrijit, „oficialul” Marin Diaconu a «uitat» cu desăvârșire să treacă la Repere biobibliografice și spirituale (p. 120) conferința noastră Mircea Vulcănescu despre codul etic al românului pe care am citit-o la Radio Cultural pe date de 14 martie 2001, conferință pe care n-a trecut-o nici la secțiunea intitulată: Bibliografia radiofonică ( p.122)

Avînd nemeritata faimă a unui scrupulos bibliograf al scrierilor de (și despre) filosofii români din perioada interbelică, dl Marin Diaconu a dovedit mai puține scrupule în ce privește omiterea scrierilor noastre despre filozofii Școlii trăiriste (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala trăiristă inițiată de Nae Ionescu, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr.258/ 2013, pp.4-5; http://www.scribd.com/doc/192386827/IsabelaVScrabaInterviuBacau ). Spre exemplu, în bibliografia inserată în primul volum din Operele lui Nae Ionescu apărut în 2000 la Editura Crater din București (p. 74-80) el a “uitat” nenumăratele noastre articole din 1999-2000 despre Nae Ionescu (4) . Și-a “amintit” numai de Pseudo-descoperirea unui pseudo-plagiat, dar s-a gândit să excludă referirea la Nae Ionescu argumentată în volumul nostru Atena lui Kefalos (Slobozia, 1997, p. 115-119). Să nu se zdruncine cumva părerea oficială și falsă (despre Nae Ionescu) pe care o copiază de zor din noianul de reviste și cărți „oficiale” în care ea a fost răs-repetată.

                  Atît în cazul lui Mircea Vulcănescu, cît și în cazul lui Nae Ionescu, sau a oricărui alt gînditor de marcă al culturii românești   poziția oficială devine astfel mai “sonoră”(5) decît orice altă opinie. Conform poziției oficiale privitoare la filosoful Mircea Vulcănescu, publicarea capodoperei sale în 1983 n-ar fi reprezentat un moment major al filosofiei românești, așa cum am arătat noi în articolul pe care l-am intitulat: Anul 1983 a fost anul “Mircea Vulcănescu”. Dl Marin Diaconu separase în articolul Mircea Vulcănescu de-a lungul anilor (Cotidianul, Supliment cultural «L.A.I.», 28 oct. 2002, p. 2) etapa 1947-1989 subliniind că anii ‘80 ar fi „marcat un moment important pentru valorizarea critică a lui Vulcănescu”, foarte probabil cu gândul la prostiile înșirate de D. Ghișe cu ocazia publicării studiului Dimensiunea românească a existenței în 1983 . Ori   întrucât în 1985 el însuși (în calitatea sa de viitor editor al scrierilor vulcănesciene) a început discuțiile pentru tipărirea acestora. Prin sintagma de “valorizare critică” a operei filosofului, dl Marin Diaconu ar vrea (probabil) să sugereze că în comunism, chiar dacă nu i s-a publicat opera filosofică, și nu s-a discutat decât în tiparele ideologice comuniste despre capodopera sa de gând apărută în 1983, Mircea Vulcănescu ar fi fost o prezență neîntreruptă. Ceea ce ni s-a părut puțin cam exagerat, oricît de pozitiv ar suna o atare afirmație, din păcate lipsită de temei.

“Receptarea critică” de care vorbește dl Diaconu are darul de a exagera importanța ultimilor zece ani de comunism în care cu chiu cu vai s-au publicat în diferite locuri din țară doar patru texte semnate de Mircea Vulcănescu: despre Freud, despre Pârvan, despre Creangă și despre Dimensiunea românească a existenței . Invocînd un așa-zis “fundal” oferit de ideile lui Lucrețiu Pătrășcanu, sînt reiterate, ceva mai delicat, șabloanele ideologiei comuniste. Aceasta deoarece accentul nu cade nici pe autorul primei cărți (Curente și tendințe în filosofia românească, 1946) în care printre filosofii români era trecut și Mircea Vulcănescu, nici pe opinia pătrășcană, după care Mircea Vulcănescu „s-ar înfige în Dumnezeire ca viermele în fruct”. În treacăt fie spus, această viziune asupra filosofului (pe care Lucrețiu Pătrășcanu o împărțea cu George Călinescu), nu a fost în comunism nicicând comentată, deși aparținuse comunistului Pătrășcanu.

La drept vorbind, pe lîngă oroarea de metafizică definitorie acelor timpuri (6), în comunism (și după) s-au tot perpetuat pozițiile grupării («pro-comuniste prin George Călinescu») de la revista “Kalende” a anilor treizeci (vezi M. Vulcănescu, Spiritualitatea în cultura românească și geneația tînără). Cu atît mai mult cu cît aceste poziții au fost întărite și prin solidaritatea filosofilor “raționaliști” strînși în jurul lui Constantin Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu și Mircea Florian, urmați îndeaproape de un N. Bagdasar și un Al. Posescu. Cum bine se știe, recuceririle culturale din domeniul filosofiei românești ale perioadei comuniste au vizat în exclusivitate aceste figuri reprezentative ale “filosofiei de catedră”(7). La capitolul “filosofării născute din necesitățile didacticismului”- tratat într-o conferință radiofonică pe 17 martie 1930-, Mircea Vulcănescu îi mai mentionează pe Dimitrie Gusti, Alice Voinescu, Mircea Djuvara, Tudor Vianu, Marin Ștefănescu și Petre Andrei („Caracterele filosofării românești contemporane”, în vol.: Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței. Pentru o nouă spiritualitate filosofică, Ed. Eminescu, 1996, p. 229). În calitatea sa de editor, Dl Marin Diaconu a modificat (fără nici o justificare) titlul în: „Caracterele FILOSOFIEI românești”. Or, tema filosofiei românești fusese abordată în conferința anterioară, din 12 martie 1930.

În opinia dlui Marin Diaconu, prin ultima sa perioadă de receptare începută în anii optzeci, “receptarea critică” a gîndirii vulcănesciene din vremea comunismului ar dăinui într-o perfectă continuitate pînă în zilele noastre. Ceea ce poate fi adevărat dacă ne gîndim în exclusivitate la sfera valorizărilor „oficiale”. In prezentarea receptării gîndirii lui Mircea Vulcănescu în țară, dl Marin Diaconu mai “omite” și momentul schimbărilor survenite după decembrie 1989, confirmând indirect continuitatea gândirii monolit propagată înainte de 1990. Or, în calitatea sa de îngrijitor al textelor vulcănesciene, el știe mai bine decît oricine că în comunism filosofului Mircea Vulcănescu nu-i fusese tipărit nici un volum.

Faptul are totuși o explicație cît se poate de simplă: atît pentru dl Marin Diaconu, cît și pentru alți susținători ai părerilor “oficiale”, momentul 1990 nu a însemnat decât o continuare – în condiții, e drept, diferite, a demonetizării filozofiei românești de Școala trăiristă, preferându-se teme legate de viața filozofilor români. Deplina continuitate se vede și din ordonarea Reperelor bibliografice și spirituale. 1904-2001 privitoare la Mircea Vulcănescu. Aici nu consemnează ca reper anul 1991 (de după căderea comunismului) cînd a apărut numărul revistei “Secolul 20” în care s-a inclus Scrisoarea către Vivi Vulcănescu a lui Emil Cioran. Pentru editorul Marin Diaconu, mai important ar fi fost anul 1988 când “Secolul 20” nu s-a tipărit deși se „incepuse pregătirea revistei pentru pentru tipar” (v. Marin Diaconu, Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, Ed. Eminescu, 2001, p. 33).

Încă și mai ciudat sunt înregistrate “reperele spirituale” pe care le constituie acele trei volume în care dl Diaconu a pus cu furca scrieri filosofice vulcănesciene. Cu unsprezece ani înainte de apariția lor la Editura Eminescu, în dreptul anului 1985 dl Marin Diaconu amintește posterității de…. existența unor discuții… pe seama proiectatelor volume…. discuții… rămase fără urmări… pînă la abolirea comunismului… și încă șapte ani pe deasupra…

Spre a întregi tabloul cu un umor involuntar, Marin Diaconu transcrie la secțiunea Valorizări critice și acea părere după care apariția celor trei volume la Edituara Eminescu (ce a durat peste un deceniu!) s-ar fi făcut cu o “grabă inexplicabilă” (op. cit., p. 154).

Cum ușor se poate remarca, premiza continuității neabătute a culturii comuniste este pentru “oficialii” acestei culturi de la sine înțeleasă. Pentru ei, operele personalităților marcante ale epocii dinainte de 23 august 1944 (repuse în circulație abia după decembrie 1989, cum s-a întîmplat și cu operele filosofice ale lui Nae Ionescu) n-ar fi fost pînă în 1990 interzise, în ciuda unor aparențe care duceau către asemenea concluzii. Fiindcă numele acestor personalități nu putuseră a fi interzise până întratât încât să nu mai circule. (Deși, cel mai bine este să nu aflăm azi cam în ce fel circulau ele printre filosofii oficiali!). Și fiindcă operele lor mai erau accesibile în unele dintre marile Biblioteci. (Mai bine să nu ne mai amintim cît erau ele de accesibile!). Către crearea unei confuzii cît mai mari în privința libertăților   pe care le-ar fi permis cultura comunistă (8) în legătură cu scoaterea “la iveală” a lui Mircea Vulcănescu, d-lui Marin Diaconu nu i-a părut de loc nefiresc să considere drept semn al receptării gîndirii filosofice vulcănesciene simpla evocare a figurii filosofului în niște discuții particulare, amintindu-l în cadrul emisiunii radiofonice (în care și-a citit un articol publicat în «Litere, Arte, Idei» din 28 oct. 2002) pe filosoful Constantin Floru care (culmea libertății!) putea în comunism să vorbească ce vroia.

Atît la emisiunea difuzată pe postul de radio “România Cultural” în 14 mai 2002, cît și în tabelul cronologic intitulat Repere bibliografice și spirituale (1904-2001) din volumul Mircea Vulcănescu.Profil spiritual (Ed. Eminescu, Buc., 2001), dl M. Diaconu a crezut nimerit să prezinte de-a valma aparițiile de (și despre) Mircea Vulcănescu din literatura exilului românesc împreună cu cele din Țară. Aceasta spre a ocoli (probabil) supărătoarea sintagmă ce desemnează “cultura comunistă”, trimițînd în subsidiar la existența cenzurii comuniste și la obligația oricărui scriitor notoriu de a se afla în grațiile Partidului Comunist. (Ca să nu mai amintim distrugerea învățământului filosofic românesc sau decapitarea în pușcării a vîrfurilor spiritualității românești ce s-a adăugat unei teribile secete culturale creată artificial prin masacrarea bibliotecilor și prin atenta urmărire a tot urma să vadă lumina tiparului).

Înfățișarea într-o totală indistincție a celor publicate înăuntrul și în afara Țării are și avantajul de a trece sub tăcere faptul că “valorizarea” operei vulcănesciene era dincolo de granițele închise lipsită de șabloanele de gîndire caracteristice articolelor despre Mircea Vulcănescu de prin revistele din țară. În fine, înfățișarea acelei “reintegrări” în cultura română a lui Mircea Vulcănescu în perioada cuprinsă între anii 1947 și 1989, care ar fi și acum în plină desfășurare, duce de la sine către excluderea momentului 1983. Așadar, fără alte argumentări, ar reieși că teza pe care noi am susținut-o în articolul intitulat “Anul 1983 a fost anul Mircea Vulcănescu” ar fi nefondată, independent de argumentația noastră (9).

Dacă cineva ar căuta totuși să se lămurească în privința celor publicate în mod efectiv înainte și după 1990 din opera filosofică a lui Mircea Vulcănescu, ar ajunge în mod fatal la acea singură concluzie, de care dl Marin Diaconu s-a ferit cît a putut: pînă la abolirea comunismului s-a publicat o unică lucrare ilustrând poziția filosofică a lui Mircea Vulcănescu. Iar aceasta a fost: Dimensiunea românească a existenței. Or, ea s-a tipărit în întregime tocmai în anul 1983. În acel număr dedicat lui Mircea Vulcănescu de revista “Manuscriptum”(1-2/1996) pe care l-a îngrijit, dl Marin Diaconu se referă la capodopera gîndirii vulcănesciene într-un context mai mult decât straniu, amestecînd-o într-o înșiruire bibliografică pe care o cuprinde într-o sumară notiță informativă despre Preocupările de etică ale filosofului. Din lista în care este citată și Dimensiunea românească a existenței nu lipsește conferința din 1943, Ce aștept de la școală pentru copiii mei, și nici schița de răspuns la un articol polemic scris de I. Brucăr.

Ar mai fi însă o importantă fațetă a problemei văzută în mod “oficial”: Publicarea în întregime a Dimensiunii românești a existenței n-ar fi fost un eveniment, întrucît n-am avea de-a face cu o capodoperă de gînd filosofic. Asemenea poziție transpare chiar din cele scrise de dl Marin Diaconu, desemnat în Dicționarul de Sociologie (Ed. Univers Encicl., Buc., 1996, p. 316), drept “exegetul” lui Mircea Vulcănescu, în condițiile în care “exegezele” sale n-au depășit nivelul acelor comentarii după care filosoful Școlii sociologice de la București ar fi fost «împotriva lumii orășenești», sau că ar fi adoptat «poziții semănătoriste» (vezi M.Vulcănescu, Cuvinte pentru fratele rămas departe, București, 2004, nota 15, p. 99). Și nici nivelul precizărilor ideologice de genul că filosoful nu făcea în 1930 distincția care s-a făcut după 1950 între patriotism și naționalism (nota 7, p.97). În planul ideilor, Marin Diaconu (ca «exeget», op. cit., nota 2, p. 96) nu pierde ocazia să noteze cum Mircea Vulcănescu se distanțează de Nae Ionescu exact acolo unde filosoful reproducea poziția inițiatorului Școlii trăiriste…

 

 

NOTE ȘI CONSIDERAȚII MARGINALE

 

  1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Surpriza ultimului curs de metafizică a lui Nae Ionescu, în rev. “Viața Românească”, Anul XCIV, nr.12/1999, p. 136-139; precum și cap. Excurs despre existență, în vol.:Metafizica lui Nae Ionescu, Slobozia, 2000.
  2. vezi vol.: Mircea Vulcănescu, Cuvinte pentru fratele rămas departe (Societatea Română de Radiodifuziune, București, 2004, p. 120 și p.122).
  3. vezi Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, Ed. Humanitas, București, 1990, p. 206.
  4. Iată scrierile noastre despre Nae Ionescu pe care “scrupulosul” bibliograf al lucrărilor despre Nae Ionescu s-a “îngrijit” să nu le menționeze: Isabela Vasiliu-Scraba, Atena lui Kefalos (Ed. Star-Tip, Slobozia, 1997, p. 115-119); Nae Ionescu și gîndirea occidentală contemporană, în rev. “Viața Românească”, Anul XCV, nr.3-4/2000, p. 103-108; Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, în rev. “Viața Românească”, Anul XCV, nr.7-8/2000, p. 176-181; Mitul păcatului originar în interpretarea lui Nae Ionescu, în rev. “Viața Românească”, Anul XCIV, nr.10-11/1999, p. 107-109; Nae Ionescu și Emil Cioran, în rev. “Steaua”, Anul LI, nr. 7-8, iulie-august 2000, p.76-78; Nae Ionescu și Constantin Noica. Partea întîi, în rev. “Asachi”, nr.136, iunie 2000, p. 9-10 și partea a-II- a, în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 137, iulie 2000, p.12; Nae Ionescu și Petre Țuțea, în rev. “Convorbiri literare”, Anul CXXXIV, Serie nouă, nr. 8 (56) august, 2 000; Nae Ionescu și Vasile Băncilă, în rev. “Convorbiri literare”, Anul CXXXIV, Serie nouă, nr. 7 (55) iulie, 2 000, p. 43; O inedită perspectivă asupra timpului (Nae Ionescu și Im. Kant), în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 135, mai 2000, p. 7; Unitatea ființei. Un obscur pasaj din discursul platonic asupra “unului” și considerațiile lui Nae Ionescu despre “nimic”, în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 138, august 2000, p. 5-6; Căderea în cosmos(I). Robia identității EU=EU și cunoașterea izvorîtă din iubire.Partea I-a, în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 139, sept. 2000, p. 5-6 și partea a II-a, în nr. 140, oct. 2000, p.5; Căderea în cosmos (II). Semnificația ontologic-metafizică a principiului creștin al iubirii, în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 141, nov. 2000, 6-7; Căderea în cosmos (III). Deosebirea, cu valențe mitice, dintre două atitudini în fața vieții. Partea I-a în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 142/ dec. 2000, 6-7.

5.v. Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu într-un “sonor” dicționar, în rev. “Convorbiri literare”, Anul CXXXV, Serie nouă, iulie 2001, p. 32-33.

  1. v. I. Vasiliu-Scraba, Oroarea de metafizică în receptarea operei lui Mircea Vulcănescu, în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 149, iulie 2001, p. 6-7.
  2. vezi M. Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței. Pentru o nouă spiritualitate filosofică, Ed. Eminescu, 1996, p. 229.
  3. 8. De libertățile pe care le-ar fi permis cultura comunistă se arată a fi ferm convins și dl Mircea Iorgulescu. Criticul pare a regreta doar dispăruta represiune: “polimorful conformism postcomunist este chiar mai nociv decît cel din vremea dictaturii, tocmai fiindcă represiunea a dispărut” (Din Atlantida, în rev. “22”, 5-11 febr. 2002). Amintindu-și – cu drag-, de moda “șopîrlelor”, neobservate, vezi Doamne, în acele vremi în care “altă gîndire” decât cea oficială nu însemna mai mult de o șopîrlă, două, în cine știe ce carte de necitit, dar copios comentată în discuțiile dintre cunoscuți, dl M. Iorgulescu a evocat nemărginirea “posibilității de informare” dinainte de 1990. Cărțile neaflate în circuitul public, ar fi putut fi, pasămi-te, “consultate în fondurile documentare ale bibliotecilor universitare și la Biblioteca Academiei, fără nemaipomenit de grele demersuri” (Ibid.). Sigur, nu era greu de scris o cerere de consultare a Fondului Special al Bibliotecii Academiei. Dificilă era doar aprobarea cererii. În funcție de solicitant, ea putea să nu fie dată niciodată, ori să fie dată după săptămîni, luni și chiar ani de zile. Ca să nu mai amintim de imposibilitatea de a ajunge la Fondul Directorial (crema Fondului Special), de care dl M. Iorgulescu probabil că nici n-a aflat, pasionat cum era pe atunci să afle ultimile noutăți de pe piața cea liberă a “șopîrlelor”.
  4. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Anul 1983, anul “Mircea Vulcănescu”, în rev. “Convorbiri literare”, Anul CXXXV, Serie nouă, aprilie 2001, p. 38. Marin Diaconu se face că „uită” de articolele noastre despre Mircea Vulcănescu apărute în anii 2000 și 2001: “Scăparea prin tangentă” sau Constantin Noica și Mircea Vulcănescu, în rev. “Convorbiri literare”, Anul CXXXV, Serie nouă, dec. 2001; Mircea Vulcănescu despre “codul etic al românului”, în rev. “Viața Românească”, Anul XCVI, nr. 5-6, mai-iunie 2001, p.254-256; Pe urmele Occidentului …(Mircea Vulcănescu despre codul moral modern), în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 147, mai 2001, p.6-7; Mîntuirea prin “trecerea în virtual”, în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 148, iunie 2001, p.6-7; Un titlu neînțeles: Cuvînt “împreună” despre rostirea românească, în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 151, septembrie, 2001, p. 6-7; Mircea Vulcănescu. Tabel cronologic (1904-1921), în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 154, decembrie, 2001; Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, în rev. “Viața Românească”, Anul XCV, nr.7-8/2000, p. 176-181; Mircea Vulcănescu într-un “sonor” dicționar, în rev. “Convorbiri literare”, Anul CXXXV, Serie nouă, iulie 2001, p. 32-33; Oroarea de metafizică în receptarea operei lui Mircea Vulcănescu, în rev. Asachi, Anul IX, nr. 149, iulie 2001, p. 6-7 și, desigur, Anul 1983 a fost anul “Mircea Vulcănescu”, în rev. “Asachi”, Anul IX, nr. 146, aprilie 2001.

 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 

VOLUME:

  1. Isabela Vasiliu-Scraba, , Filozofia lui Constantin Noica, între fantasmă şi luciditate, Ed. Ecodava, Slobozia, 1992.
  2. Isabela Vasiliu-Scraba, Inefabila Metafizică, Slobozia, 1993.
  3. Isabela Vasiliu-Scraba, O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat. Lucrurile şi Ideile Platonice, Ed. Fundaţiei “Ionel Perlea”, Slobozia,1995; https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/sub-pretextul-unor-zvonuri/ .
  4. Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Existenţă, Fiinţă şi Esenţă, Ed. Mirisa, București, 1996.
  5. Isabela Vasiliu-Scraba, Filosofie acroamatică la Platon, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 1997.
  6. Isabela Vasiliu-Scraba, Atena lui Kefalos, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 1997.
  7. Isabela Vasiliu-Scraba, Configuraţii noetice la Platon şi la Eminescu, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 1998.
  8. Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica Platonică, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 1999.
  9. Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2000; http://www.worldcat.org/title/metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/48753439 .
  10. Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrîngerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Ţuţea, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu şi Vasile Băncilă,   Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2000.
  11. Isabela Vasiliu-Scraba, Isabela, Contextualizări. Elemente pentru o topologie a prezentului, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2002; http://www.worldcat.org/search?q=Isabela+vasiliu-scraba&qt=owc_search .
  12. Isabela Vasiliu-Scraba, Isabela, Deschiderea cerurilor într-un mit platonic și în balada „Miorița”, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2004.
  13. Isabela Vasiliu-Scraba, Isabela, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândurilor, Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2004, Depozit legal, ian. 2005.

 

STUDII, ARTICOLE, ESEURI

– Isabela Vasiliu-Scraba, Indirect despre Mircea Vulcănescu, în Suplimentul “Litere, Arte, Idei” al ziarului “Cotidianul”, București, din 18 iulie 1995.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Cu Mircea Eliade în Europa, în rev. “Viaţa Românească”, București, Anul XCII, nr. 5-6 / 1997, p. 157-158.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Rolul povestitorului într-o literatură naţională, în rev. “Viaţa Românească”, București, Anul XCII, nr. 5-6, 1997, p. 53-55.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, La rencontre des cultures dans la litterature européenne contemporaine, în “Revue Roumaine”, Bucuresti, nr.360, 1998, p. 95-100.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Post-modernul limbaj din post-tranziţie, în rev. “Convorbiri literare”, Iasi, Anul CXXXI, Serie nouă, nr. 2 (26), februarie 1998.

– Isabela Vasiliu-Scraba, Interferenţa culturilor din literatura europeană contemporană, în rev. “Viaţa Românească”, București, Anul XCIII, nr. 9-10, 1998, p. 246-248.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre viaţa şi opera lui Constantin Noica, în rev. “Viaţa Românească”, București, Anul XCIV, nr. 7, 1999, p. 6-9.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mitul păcatului originar în interpretarea lui Nae Ionescu, în rev. “Viaţa Românească”, București, Anul XCIV, nr. 10-11, 1999, p. 107-109.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Surpriza ultimului curs de metafizică a lui Nae Ionescu, în rev. “Viaţa Românească”, București, Anul XCIV, nr. 12, 1999, p. 136-139.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu și gândirea occidentală contemporană, în rev.”Viaţa Românească”, București, Anul XCV, nr. 3-4, martie-aprilie 2000, p. 103-108 ; https://isabelavs2.files.wordpress.com/2017/04/187354528-isabelavscrabanaeoccident.pdf .

– Isabela Vasiliu-Scraba, Editarea cursurilor lui Nae Ionescu, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 134, aprilie 2000, p. 9-11.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, O inedită perspectivă asupra timpului (Nae Ionescu), în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 135, mai 2000, p. 7.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu şi Constantin Noica. Partea întîi, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, nr.136, iunie 2000, p. 9-10. Partea II-a, în nr. 137, iulie 2000, p.12.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Unitatea fiinţei. Un obscur pasaj din discursul platonic asupra «unului» şi consideraţiile lui Nae Ionescu despre «nimic», în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 138, august 2000, p. 5-6.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu și Vasile Băncilă, în rev. “Convorbiri literare”, Iași, Anul CXXXIV, Serie nouă, nr. 7 (55) iulie 2000, p. 43 : https://www.scribd.com/doc/190102734/IsabelaVScrabaNaeBancila?irgwc=1&content=10079&campaign=Skimbit%2C%20Ltd.&ad_group=&keyword=ft750noi&source=impactradius&medium=affiliate .

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu, în rev.”Viaţa Românească”, București, Anul XCV, nr. 7-8 iulie-august 2000, p. 176-181.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica şi în dubla ei înfăţişare, în revista “Convorbiri literare”, Iași, Anul CXXXIV, Serie nouă, nr. 10(58) octombrie 2000, p.32.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu şi Mircea Eliade. Partea I-a în revista “Convorbiri literare”, Iași, Anul CXXXV, Serie nouă, nr. 2(62), februarie 2001 p.39. Partea a II-a, în nr. 3,(63), martie 2001 p.31.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Anul 1983, anul “Mircea Vulcănescu”, în rev. “Convorbiri literare”, Iași, Anul CXXXV, Serie nouă, aprilie 2001, p. 38.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Pe urmele Occidentului …(Mircea Vulcănescu despre codul moral modern), în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 147, mai 2001, p.6-7.

 

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu despre “codul etic al românului”, în rev. “Viața Românească”, București, Anul XCVI, nr. 5-6, mai-iunie 2001, p.254-256.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Mîntuirea prin “trecerea în virtual”, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 148, iunie 2001, p.6-7.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu într-un “sonor” dicționar, în rev. “Convorbiri literare”, Anul CXXXV, Serie nouă, iulie 2001, p. 32-33.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Oroarea de metafizică în receptarea operei lui Mircea Vulcănescu, în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 149, iulie 2001, p. 6-7

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Un titlu neînțeles: Cuvînt “împreună” despre rostirea românească, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 151, septembrie, 2001, p. 6-7.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu. Tabel cronologic (1904-1921), Partea întîi: 1904-1910, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 154, decembrie 2001, p.9-10; Partea doua: 1910-1916 în nr. 155, ianuarie 2002, p.6-7; Partea treia: 1917-1921, în nr. 156, februarie 2002, p.6-7.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Din “iscuseniile” lui C. Noica, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul X, nr. 158, aprilie 2002, p. 4-5.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu şi valorizarea etosului tradiţional românesc, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul X, nr. 159, mai 2002, p. 4-6.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, O camuflată replică la articolul nostru “Anul 1983 a fost anul «Mircea Vulcănescu»”, în rev. “Asachi” Piatra Neamț,, Anul X, nr. 160, iunie 2002, p. 7-9.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu sociolog, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul X, nr. 161, iulie 2002, p. 4-6.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, O nouă megatendinţă, mereu nouă de jumătate de secol, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul X, nr. 166, dec. 2002, p. 1-2.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, O camuflată replică (“oficială”) la articolul nostru: Anul 1983 a fost “anul Mircea Vulcănescu”, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VI, No. 11-12/65-66, nov.-dec. 2002, în Supliment Mircea Vulcănescu, p. II- III.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Elemente pentru o topologie a prezentului, în rev. „Origini/Romanian Roots”, USA, vol.VII, No. 1-2/67-68, Jan.-Febr. 2003, p.2.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, De ce nu a făcut Pleşu filozofie, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VII, No. 3-4/69-70, March-April 2003, p.13.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, “Patapie-viciul” (român?), în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VII, No. 5-6/71-72, May-June 2003, p.14.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulcănescu despre spiritualitatea românească interbelică, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VII, No. 7-8/73-74, July-August 2003, în Supliment Mircea Vulcănescu, p. I.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Isabela, Despre “Uşa interzisă” de G. Liiceanu, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VII, No. 7-8/73-74, July-August 2003, p.9.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Ce se mai poartă în cultura română “de vârf” (sau Somnambulismul mitologizant al istoricului L. Boia), în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VII, No. 11-12/77-78, Nov.-Dec. 2003, p.18.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, “Mioriţa”, o posibilă interpretare, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VIII, No. 1-2-3/79-80-81, Jan.-Febr.-March 2004, p.58-60.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Răspunsuri la ancheta: “Intelectualul şi puterea”, în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VIII, No. 9-10/87-88, Sept.-Oct. 2004, p.33.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, “In strictă perspectivă istorică”(despre Mircea Eliade), în rev. „Origini/Romanian Roots”, vol.VIII, No. 11-12/89-90, Nov.-Dec. 2004, p.62.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Faust în interpretarea lui Nae Ionescu, în rev. „Jurnalul literar”, București, Serie nouă, an XVI, nr. 20-24, nov.-dec., 2005, p.6-7.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu despre superbia animi: https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune/ .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Primatul spiritualului în naeionesciana ‘iubire ca instrument de cunoaştere’, în rev. „Arges”, Pitești, Anul VIII (XLIII) nr.5 (311) mai 2008, p.22.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade si brațul lung al inchiziției comuniste; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ ; o primă variantă cu titlul „Mircea Eliade în cyberspatiu”, în rev. „Arges”, Pitești, Anul VII (XLII) nr.6 (300) iunie 2007.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, „Tăcerea descriptivă” a filozofului Nae Ionescu: https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-vulcannae10-mantuirea/ .

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, “In strictă perspectivă istorică”(despre Mircea Eliade), în rev. „Origini/Romanian Roots”, USA, vol.VIII, No. 11-12/89-90, Nov.-Dec. 2004, p.62.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie   în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10, sau: https://www.scribd.com/doc/191186479/IsabelaVScrabaEliadeArsenBoca ; o variantă mai scurtă, în rev. „Nord literar”, Baia Mare, nr. 2 (93), februarie 2011; http://www.nord-literar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=46 .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu si Părintele Arsenie Boca ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabeavs-boca-nae9/ .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Un fals filosof al religiilor -Andrei Pleșu-   despre unul autentic: Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian., nr. 272/2014, pp.15-16; https://www.scribd.com/document/191358853/IsabelaVScrabaEliadePlesu ; sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-PlesuEliade10.htm .

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală în receptarea din țară și visul premonitoriu al lui Eliade, pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318), dec. 2008, p. 36; https://fr.scribd.com/doc/234897986/IsabelaVasiliuScrabaReceptareEliade ; si în „Revista Română”, Iași, nr. 55/ 2009, pp 16- 17; http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-17.pdf   .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade într-o colaborare cu bucluc, în rev. „Poesis”, Satu Mare, ian.-martie 2010, pp. 74-78; sau https://fr.scribd.com/doc/188003307/IsabelaVScrabaEliadeCuliBeletristica ; si în rev. „Jurnalul literar”, București, ian.- martie 2010, si https://fr.scribd.com/doc/226206379/IsabelaVasiliuScrabaEliadeCuliBeletristica .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Micșorarea lui Eliade si gonflarea lui Culianu prin felurite tertipuri, pe hârtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 266/2013, pp. 7-8 si nr. 267/ 2013, pp. 5-6, octombrie; http://www.alternativaonline.ca/IVS1312.html ; sau https://fr.scribd.com/doc/179318328/IsabelaVScrabaMicsorareEliadeGonflareCulianu   .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul istoric întrupat de Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6; sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-8Noica-Tabor.htm .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte; http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/ ; eseu având 1878 accesări, iar rev.„Asymetria” (Paris); http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1178 , având 1540 accesări .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior, pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.4, aprilie 2014, p.15; sau on-line în rev. „Clipa”, SUA, Anul XXIV, mai 2014; http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx ; sau https://fr.scribd.com/doc/225083365/IsabelaVasiliuScrabaEliadeDetractori ; o variantă mai elaborată din site-ul personal, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-EliadeDetractori4.htm .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Lichidarea lui Eliade prin tertipuri, în rev. „Oglinda literară”, Focșani, Anul VIII, nr.88, aprilie 2009, p.4362.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala tăiristă inaugurată de Nae Ionescu, pe hîrtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 258/2013, 1-15 iunie 2013, pp.4-5; http://arhiva-romanilor.blogspot.ro/2013/07/isabela-vasiliu-scraba-ceva-despre.html ; sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Memorialistica2Tribuna258.htm   .

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Căderea în cosmos (I). Robia identităţii EU=EU şi cunoaşterea izvorîtă din iubire. Partea I-a, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 139, sept. 2000, p. 5-6; Partea a II-a, în nr. 140, oct. 2000, p.5.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Căderea în cosmos (II). Semnificaţia ontologic-metafizică a principiului creştin al iubirii, în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 141, nov. 2000, 6-7.

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Căderea în cosmos (III). Deosebirea, cu valenţe mitice, dintre două atitudini în faţa vieţii. Partea I-a în rev. “Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 142, dec. 2000, 6-7, Partea II-a, în nr. 143, ian. 2001, p. 7.

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50; http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-WIKIPEDIAro19.htm ; , sau varianta intitulată Wikipedia.ro citită printre rânduri; http://blogideologic.wordpress.com/2013/06/02/isabela-vasiliu-scraba-wikipedia-ro-citita-printre-randuri/ .

 

-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25 de ani de la moartea acestuia și la 30 de ani după moartea discipolului său, Sergiu Al-George, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.10, octombrie 2011, p.6, 7, si 26; https://www.scribd.com/doc/167095578/IsabelaVasiliuScrabaEliadeSergiuAlGeorge : sau   http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-11Precizari-Wendy_despreCulianu.htm .

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, 16-28febr., nr. 251/2013, pp.20-21; sau http://fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStrMantuleasa   .

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, La centenarul nașterii poetului Horia Stamatu: ciudățenii cripto-comuniste; pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul VI, nr.9, septembrie 2012, p.19; on-line http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/La%20centenarul%20nasterii%20poetului%20Horia%20Stamatu%20de%20IVS.htm

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Academicianul M. Eliade și neo-iobăgia ideologică post-decembristă; http://www.scribd.com/doc/200150811/IsabelaVasiliuScrabaAcadEliade   .

 

– Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați; în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.1 (110), ian. 2017, p.17; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/secuculieliade/ .

 

Cuvinte cheie: „Mircea Vulcănescu” : „Școala trăiristă”; „Isabela Vasiliu-Scraba”; „Mircea Eliade”; „istoria culturii românești”; „șabloane comuniste”, „Nae Ionescu”, „Noica”, „manuscrise confiscate de Securitatea comunistă”.

Autoare: ISABELA VASILIU-SCRABA http://www.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba

Sursa:  https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs_receptaremirvulc/