3Chat-GPT-Isabela-Vasiliu-Scraba

3Chat-GPT-Isabela-Vasiliu-Scraba-Acolada.rtf / 20 august 2023/ 11369 car.

Isabela Vasiliu-Scraba, Noul Frankenstein și unificarea gândirii prin Chat GPT (III)

 

Motto: „ We would probably cooperate if there were an invasion from Mars. But în a certain sense, we are our own Marsians” (Aldous Huxley)

 

In august 2023 am avut surpriza să audiez pe youtube – după 5 zile de la eveniment- conferința unui profesor american aflat în eșalonul conducător al Institutului Tehnologic din Massachusetts, unitate de învățământ superior foarte de bine cotată.

La respectiva universitate americană fusese în 1961 invitat, să țină șapte prelegeri, eseistul Aldoux Huxley a șasea dintre ele fiind cea mai interesantă.

Tot pe youtube am găsit niște interviuri ale faimosului Huxley înregistrate la BBC, unele în preajma, altele după  apariția volumului „Brave New Word Revisited” (1959) pe tema primejdiilor pe care le atrage după sine aplicarea noilor tehnologii de influențare a gândirii.

Teza lui Aldous Huxley, dovedită între timp perfect valabilă, era că tiraniile moderne vor fi edificate pe baza manipulărilor mentale, pe zi ce trece mai performante.

 

In cele două texte deja publicate despre influențarea gândirii prin „Cancel Culture” și prin ChatGPT atinsesem problema restrângerii libertății de gândire și de exprimare prin listele de scriitori interziși confecționate din 1945 și până în 1989 de mercenarii ocupantului sovietic al României, practică repusă cumva în uz prin „Cancel culture” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cancel Culture și ChatGPT, https://isabelavs2.wordpress.com/gpt-isabela-vasiliu-scraba-cancel-culture-2/ ).

Reluarea vechilor obiceiuri ale colaboraționiștilor comuniști de după cel de-al doilea război mondial s-a văzut de „Ziua Culturii Românești”, când vicepreședintele Academiei a exclus de pe lista filosofilor români trei nume mari, care mai fuseseră îndepărtate din cultura românească odată cu impunerea forțată a „regimului comunist al Anei Pauker” (cf. Virgil Ierunca).

Cei trei filosofi „uitați”, vezi Doamne, pe 14 ianuarie 2023 de Mircea Dumitru au fost: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Nae Ionescu  (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, „Cancel Culture”, sau boicotul cultural, https://isabelavs2.wordpress.com/1cancel-culture-isabela-vasiliu-scraba/ ).

De asemenea abordasem tema ostracizării prin ștampilare, cu exemplul îndepărtării scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba din Wikipedia, agățând de numele ei eticheta „lipsei de notorietate”. Printr-o asemenea cenzurare (vezi Cenzurarea și hărțuirea Isabelei Vasiliu-Scraba, https://www.youtube.com/watch?v=U17Fku-gO8U) profesioniștii urii și ai minciunii s-au contrazis singuri:

Dacă Isabela Vasiliu-Scraba n-ar fi o personalitate bine cunoscută, cripto-securiștii n-ar fi fost vreme de peste un deceniu atât de perseverenți, adică din 2011, de la prima vandalizare a fișei ei din Wikipedia, până pe 24 martie 2023 când le-a reușit, cu greu, ștergerea scriitoarei din Wikipedia confiscată de ei (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Abuz de putere în Wikipedia, https://www.youtube.com/watch?v=Ekd6UAiNrgw ).

O altă spinoasă problemă luată de mine în discuție a fost aceea a infinitei perpetuări a minciunilor, livrate întâi de Wikipedia confiscată de o mafie cu interese politice ascunse, și apoi de vorbăreața inteligență artificială, programată să difuzeze informații furnizate de wikipedii.

Concluzia pe care am tras-o în cele scrise despre „Cancel Culture” și ChatGPT a fost că, „în plan strict cultural, prin programarea selectivă și tendențioasă a inteligenței artificiale, la noi timpul a fost dat  înapoi cu mai bine de trei sferturi de secol” (I. Vasiliu-Scraba).

In 2012, când am tratat prima dată subiectul confiscării Wikipediei, pusesem drept motto un pasaj pe care-l decupasem din Wikipedia anului 2011.

Prin el cititorii erau avertizați că Wikipedia nu este o sursă de încredere și că anumite informații oferite de această enciclopedie online trebuiesc neapărat confruntate cu alte surse mai de bună credință (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia confiscată, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-Wikipediaro19/ ).

Din 2012 până în 2023 au intervenit însă multiple schimbări pentru o cât mai atentă uniformizare a știrilor care circulă pe internet (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Troglodirea prin perenitatea poliției gândirii).

Astfel că, de zece ani încoace, confruntarea informațiilor oferite de Wikipedia a devenit din ce în ce mai dificilă, „verdictele” ei tinzând spre statutul de „adevăr indiscutabil” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt și „Fotografia de 14 ani”, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/ ), statut la care contribuie neîndoielnic și mediatizarea fișelor din Wikipedia prin Chat GPT.

Așternând pe hârtie observațiile mele în cele câteva eseuri despre abuzul de putere în Wikipedia, despre perenitatea poliției gândirii, sau despre „Cancel Culture” și ChtatGPT, nu mi-am pus nici un moment problema obligativității folosirii în mediu universitar a acelor informații dubioase oferite de inteligența artificială, întrucât citisem, cu ani în urmă, că mediul universitar occidental îndemna studențimea la prudență în cazul consultării Wikipediilor.

 

Totala schimbare de atitudine, care tinde spre obligativitatea apelării la ChatGPT, a fost surpriza audierii profesorului american Christopher Capozzola din Massachusetts.

In conferința sa din august 2023, el nu și-a ascuns dezacordul față de cadrele didactice „rezistente la nou”. Adică față de profesorii care ignoră sau interzic studenților „să intre în lumea modernă” în care Chat GPT se bucură de ubicuitate.

Surprinzătoare mi-au părut și argumentele pe care le-a adus în favoarea obligativității folosirii acestei noi unelte de lucru în mediul universitar, de parcă acest mediu n-ar fi prea depărtat de nivelul unei școli ajutătoare:

ChatGPT le-ar da o mână de ajutor celor cu probleme de concentrare, apoi studențior care au dificultăți la redactarea de texte în engleza care pentru ei este o a doua limbă si, desigur, celor care suferă de dislexie.

Profesorul de istorie Capozzola, conferențiind ca invitat al Departamentului de fizică, nu și-a pus nici un moment problema veridicității anumitor informații obținute de studenții care consultă ChatGPT și nici aceea a uniformizării gândirii prin moderna unealtă de lucru care-i învață pe studenții începători să scrie patru pagini despre orice subiect.

 

Discutând pe 30 iulie 1961 despre puterea tehnologiei, Aldoux Huxley observase, într-o emisiune de la BBC, cum „tehnica își are legile ei”. Amintind volumul lui Jacques Ellul din 1954, La technique ou l’enjeu du siecle, eseistul afirmase că omul modern a devenit „victima invențiilor sale științifice”, el ne mai putând controla mersul științei.

Faimosul autor al romanului Brave New World (1932) a citat din Biblie pasajul în care Iisus spune că „sabatul a fost făcut pentru oameni și nu oamenii pentru sabat”. La fel, „tehnologia a fost făcută pentru oameni și nu oamenii pentru tehnologie” (A. Huxley).

Însăși dezvoltarea științelor sociale ar fi creat o lume de indivizi cu creierul spălat, un univers monstros în care omul pare făcut pentru tehnologie. Marea dificultate a rezolvării „problemei lui Frankenstein”, adică a monstrului creat de om care-l atacă pe creatorul său, ar fi  restabilirea echilibrului, pentru ca oameni să-și poată din nou domina propriile invenții.

Gândindu-se la manipularea gândirii și atitudinilor în Rusia și în China comunistă, redactorul de la BBC începuse emisiunea observând că multe dintre previziunile făcute de Huxley în utopia sa din 1932 s-au adeverit.

Aldous Huxley a precizat cu promptitudine că nu particularitățile naționale au dus la îndeplinirea previziunilor sale, ci particularitățile politice ale acestor regimuri totalitare dispuse să facă imediat uz de ultimele invenții ale științei și tehnologiei.

Dar, într-o perspectivă ceva mai îndepărtată, nici occidentalii nu vor rămâne la rezerva lor și „se vor îmbarca în vehicolul tehnologiei moderne, pentru că însăși tehnologia imprimă societății umane o anume direcție pe care el personal o consideră periculoasă” (A. Huxley).

Intrebarea ce a urmat a fost dacă oamenii vor fi fericiți într-un astfel de sistem viitor.

Invitatul a răspuns că este foarte posibil ca, prin știința manipulării creierelor, să se aranjeze lucrurile în așa fel, încât ei să fie mulțumiți de condiționările la care vor fi supuși.

De altfel, așa cum în antichitate guvernanții romani rezolvaseră problema dând oamenilor pâine și circ, în societatea tehnologică se poate aranja (prin nesfârșite distracții și manipulare mentală)  încă și mai eficient ca oamenii să-și iubească predeterminările psihologice și intelectuale.

John Morgan, redactorul de la BBC a pus apoi problema libertății. Transcriu răspunsul lui Aldous Huxley: „Termenul de libertate este prea vag. Ar trebui să ne întrebăm ce fel de model social sau ce regim politic este mai potrivit pentru dezvoltarea potențialităților latente în fiecare om”.

 

Pe la începutul articolului „România în eternitate” Mircea Eliade citase în 1935 părerea filosofului Nae Ionescu după care „singura datorie a unui stat este de a îngădui  și a ajuta pe orice om să creeze” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Românismul lui Mircea Eliade și teroarea istoriei,  https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/romanismeliade/ ).

Ideea apare indirect exprimată și în cele scrise (cu cinismul caracteristic colaboraționiștilor regimului totalitar comunist) de istoricul Victor Spinei.

Re-editând un volum – interzis din anii patruzeci-, al academicianului George Brătianu, istoric de primă mărime, Victor Spinei a fost nevoit să amintească, în prefața pe care a scris-o la volum, și de încarcerarea celui martirizat în închisoarea de la Sighetul Marmației.

Spre a evoca încarcerarea politiceă lui Gh. Brătianu și a altor istorici români, academicianul Spinei scrie că cei închiși (pentru vina de a fi fost istorici !) au avut, vezi Doamne, „o capacitate de creație diminuată” în anii când erau schingiuiți prin anchete securisto-comuniste, flămânziți cu bună știință și ținuți iarna în frig (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, La Centenarul Marii Uniri, o privire filosofică asupra istoriei României, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/romania1918-2018/ ).

După opinia lui Șerban Papacostea, eminent istoric ce a avut parte de teroarea polițienescă prin care a fost menținut comunismul în România, tocmai impiedicarea dezvoltării potențialităților latente a fost preocuparea de bază a responsabililor ideologici  (vezi art. „Crima comunismului”), a nomenclaturiștilor interesați de spălarea creierelor în comunism și după 1990.

Pentru că, din nefericire, mai toți conformiștii dinainte de 1989 au rămas pe creasta valului (precum Mihaela Miroiu, la care m-am referit în textele despre Cancel Culture), perpetuând în mediul universitar de după 1990 sclavia intelectuală păzită de poliția gândirii și formând noi și noi generații de conformiști.

Aruncând o privire pe comentariul inregistrării lui Aldous Huxley în 30 iunie 1961 postată pe youtube din Arhiva BBC am dat peste următoarea remarcă pe care aș fi trecut-o poate și eu:  „The BBC (care a avut-o la secția în limba română și pe Tatiana Nicolescu, autoarea care a romanțat selecția securistă a dosarului de urmărire a Sfântului Arsenie Boca) wasn’t always hot garbage”.