IsabelaVS-NoicaOlga

IsabelaVS-NoicaOlga/ 23august 2015/ 22522 car./3015cuv.

Isabela Vasiliu-Scraba, Modelul Antim și modelul Păltiniș (sau Inutile liste bibliografice oferite de Noica și lecturi de poezie religioasă în casa boierească a Olgăi Greceanu)

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicaolga/

Motto: „Azi în definiția intelectualului locul nr. 1 îl ocupă judecata trecutului, care-i proba de foc. În acest trecut sînt morți și martiri în același chenar cu călăii lor dar și cu profitorii de toate calibrele”(Radu Mareș, Ursăcheștii).

Mircea Eliade a început capitolul „Nașterea creștinismului” cu povestea prigonitorului Saul călătorind de la Ierusalim la Damasc în momentul în care „o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Si, căzând la pământ, a auzit un glas zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus pe care tu îl prigonești” (1). Părintele Arsenie Boca interpretează scena ca o convertire a „râvnei Legii vechi la râvna pentru Legea nouă, a lui Iisus”. Lumina năpraznică aruncând „omul vechi la pământ” a pricinuit „renașterea Apostolului Pavel” (Părintele Arsenie Boca, Omul zidire de mare preț, 2009, p. 151-152). Într-altă parte Părintele Arsenie Boca notează că o convertire înseamnă recunoașterea vinovăției ca „învierea din păcat, din morți, din necunoștință”.

În toată „producția bibliografică” a așa-zișilor elevi ai lui Noica nu se poate depista nici un moment de inflexiune (care să amintească de vizitele lor la Păltiniș), de schimbare cât de mică a liniei vectoriale (2) purtătoare spre succesul dinainte asigurat de frecventarea lui Henry Wald și Ion Ianoși (în ce-l părivește pe G. Liiceanu), și a lui Leonte Răutu, supranumit „groparul culturii românești” (în cazul lui Andrei Pleșu). Mircea [Sandu] Ciobanu (1940-1996) sesizase că profitorii regimului comunist, scăpați de un Nueremberg care să le judece vinovățiile sînt cei care după 1990 „n-au fost la Roma” să facă „mea culpa” (3). Ei împreună cu clientela și urmașii lor (vezi Ion Varlam, Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, Ed. Vog, București, 2004) au pângărit până la capăt secolul XX, „veac păcătos, cu demoni stând la pândă/ cu tineri delatori pășind agale/ pe urmele bătrânilor lor dascăli” (M. Ciobanu, Veac douăzeci, la capăt). Justețea unei asemenea decriptări a vremurilor post-comuniste e confirmată de regăsirea ei peste două decenii la Radu Mareș care scria în rev. „Contemporanul Ideea Europeană” că „azi în definiția intelectualului locul nr. 1 îl ocupă judecata trecutului, care-i proba de foc. În acest trecut sînt morți și martiri în același chenar cu călăii lor dar și cu profitorii de toate calibrele” (4).

Vizitat la Păltiniș, unde cu modesta lui pensie mânca la cantină (5) și locuia într-o cămăruță de cca 8 metrii pătrați (6), Noica îl sfătuise pe comunistul G. Liiceanu să abandoneze tentativa de a-l traduce pe Heidegger. Intrucât era perfect conștient de lipsa de pregătire în domeniul filozofiei a „elevului lui Henry Wald” (apud. Noica, vezi Noica în arhiva Securității, București, Editura M.N.L.R., 2009, p. 154). După ce-l sfătuise în zadar a citi filozofie medievală, a-l studia pe Kant si după recomandările „în gol” să ajungă a avea „într-un buzunar miracolul grec, iar în celălalt pe cel german” (Jurnalul de la Păltiniș, 1983, p.227), Constantin Noica i-ar fi spus perseverentului traducător al volumului Sein und Zeit (deja tradus în românește de dr. Dorin Tilinca încurajat de Anton Dumitriu; despre Heidegger în românește a se citi considerațiile marginale din interviul filozofului Alexandru Dragomir refăcut și comentat de Isabela Vasiliu-Scraba, http://www.scribd.com/doc/191491305/Interviu4AlxDragomir ) că la Heidegger „nu te poți duce cu mâna goală” (Noica). În jurnalul din 2002 intitulat Ușa interzisă, G. Liiceanu recunoaște că de mult timp filozofia I-a devenit „greu suportabilă”. Incă de când observasem modificarea gândirii lui Alexandru Dragomir odată cu editarea prelegerilor sale (7), am constatat neputința „de a crea în spațiul filozofiei, gândind pe cont propriu” a auto-declaraților discipoli (8) din așa-numita „Scoală de la Păltiniș” negată de însușI Noica (9).

Falsitatea presupusului „Model Păltiniș” (10) reiese așadar din lipsa „învierii din păcat” a falșilor discipoli rămași la „legea veche” care i-a săltat din vremea comunismului pe creasta valului. Dar și din lipsa scrierilor de domeniul filozofiei a mediatizaților „intelectuali superstar din România numiţi filozofi fără a avea o operă filozofică de calitate minim acceptabilă” (I. Aranyosi). La un an după înființarea Institutului de Istoria Religiilor, Mihai Neamțu șI Bogdan Tătaru-Cazaban, doi salariațI ai lui Andrei Pleșu au scos la „Humanitas” directorului lor două Omagii, „in honorem Pleșu”(11). Mai nou, o fostă bursieră NEC a lui Andrei Pleșu (angajată din 2003 de Editura Humanitas) nu s-a lăsat nici ea mai prejos, scoțând în 2015 la fosta Editură „Politică” un volum cu intenții evident „omagiale” în care s-a gândit să compare inexistentul (dar excesiv de mult trâmbițatul) „Model Păltiniș” cu atât de existentul „Model Antim” încât a trebuit să fie distrus prin omorârea după gratii a inițiatorului Sandu Tudor ținut tot timpul cu lanțuri la picioare și prin întemnițarea (12) membrilor grupului „la zece ani după încetarea conferințelor”, cum spunea Părintele arhim. Sofian Boghiu.

Salariata lui G. Liiceanu a riscat desigur penibila comparație dintre evenimente diferite petrecute în două epoci : de-o parte câteva vizite în camera „microfonizată” de 8 mp în care filozoful Noica furniza inutil liste bibliografice (13) vizitatorilor săi de la Păltiniș, de alta parte lecturi de poezie religioasă compusă de dr. Vasile Voiculescu, Sandu Tudor sau Paul Sterian care aveau loc acasă la faimoasa pictoriță Olga Greceanu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu și Părintele Artsenie Boca, http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx ) „prima gazdă a reuniunilor grupului de la Antim” (14) în luxosul ei apartament din Strada Frumoasă (apud. Ileana Mironescu, fiica lui Alexandru Mironescu, http://sofianboghiu.blogspot.ro/2010/07/parintele-sofian-boghiu-despre-vraji-si.html , sau http://ziarullumina.ro/rugul-aprins-universitatea-filocalica-de-la-manastirea-antim-43919.html ). Poate că titlul mai nimerit al volumului ar fi fost : „Vizite în 8 mp si vizite într-o casă boierească”. Tot predă (/ a predat) autoarea noului „omagiu” Pleșu-Liiceanu cursuri de „Antropologia spațiului” la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București.

 

Note și comentarii marginale:

  1. vezi Mircea Eliade L’Histoire des croyances et des idees religieuses, traducere din română în franceză, vol. II, Paris, 1978 si din franceză în română, București, 1991, p.302 ; a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, În țara lui Mircea Eliade, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1142 , și video : Isabela Vasiliu-Scraba la Simpozionul „Eliade” de la Pitești https://www.youtube.com/watch?v=GUvdVrPmFbs. Această inregistrare video a scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba postată de utilizatorul „mirelvv” a fost – ca si alte conferințe înregistrate ale Isabelei Vasiliu-Scraba-, în mod abuziv „incorporată” adică legată împreună cu înregistrări video din alte surse, probabil ca un fel de „represalii dictatoriale” urmărind aducerea discursului meu pe linia gândirii „monolit” din celelalte înregistrări adăugate, unele fiind chiar înregistrări după emisiuni televizate sau radiodifuzate. La o superficială trecere în revistă a unor astfel de „securiste” grupaje video (pe care greața provocată de asemenea abuzuri m-a împiedicat să le văd, deși componența grupajelor este înșirată pe coloana din dreapta), se remarcă mai multe tendințe: (a ) îngreunarea/ blocarea căutării on-line după „Isabela Vasiliu-Scraba”, întrucât lanțurile de înregistrări video nu oferă conferința mea, ci oricare alt video din grupaj ; (b) prin unele dintre înregistrările adăugate de inchiziția internetului se urmărește în mod evident plasarea (în preajma puținelor mele conferințe publice) unor foști profesori de socialism, precum acea autoare de poeme nerușinate de la Cluj (cu doctoratul dat de nomenclaturistul cu liceul pe puncte Ion Ianoși, după căderea comunismului dovedit în „România liberă” plagiator după Rodica Croitoru odată cu așezarea textelor pe două coloane). Prin rinocerizații (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Rinocerizarea… http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-rinocerizarea-criteriului-biografic-la-un-istoric-dilematic/ sau https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-rinocerizarea/ ) din jalnicul învățământ superior din domeniul filozofiei se prezintă varianta „prefabricată” în comunism a discursului despre filozofia românească de la care eu, gândind pe cont propriu, mă depărtez; (c) alte înregistrări plasate cu de-a sila urmăsesc o anume sugestionare subliminală: aceea că, abătându-mă de la tezele despre filozofii români interbelici (prezente în cărțile fostei profesoare de socialism, de pildă) nu aș gândi pe cont propriu, -libertatea de gândire fiind un drept fundamental al oricărui om, – ci aș face „politică”. In ultimul caz abuzurile cuplării forțate a înregistărilor mele postate pe youtube urmează stilistica anchetatorilor de genul torționarului Alexandru Nikolschi/ Nicolau/ Grumberg din închisorile comuniste care asociau cu de-a sila oameni apoi îi schingiuiau să recunoască a fi complotat împreună într-o formațiune politică indicată de ei, spre a confecționa GRUPURI chiar din inși care nu avuseseră nimic in comun. Așa cum nici eu nu am nimic in comun cu inregistrările adăugate de de-a sila „din umbră” pe care nu le-am văzut si probabil nu le voi vedea, mai ales forțată a o face prin astfel de practici securiste.
  2. La recenzia volumului Modelul Antim, modelul Păltiniș (Ed. Humanitas, București, 2015), scrisă de Teodor Baconschi, intitulată „Anca Manolescu : Cercuri de studiu…” și publicată de Revista „22” pe 9 iunie 2015, nu mi s-a permis să observ într-un comentariu un fapt de-a dreptul uimitor: Baconschi găsește „fenomenologia inițierii” chiar în LIPSA DE INIȚIERE constatată de Isabela Vasiliu-Scraba în articolul publicat de revista americană „Clipa”, Ediția 1178 (vezi http://www.clipa.com/a13398-Modelul-Antim.aspx ). Consemnez acest fapt pentru că revista Grupului de Dialog Social face paradă de „dialog” cam la fel cum se lăudau cu libertatea de exprimare înainte de 1990 „torționarii minții și ai sufletelor”( vezi Șerban Papacostea, Crima regimului comunist, Revista „22”, Anul XVIII, Nr.8 (885), din 20-27 februarie 2007, p.15). În revista pariziană „Ethos” Monica Lovinescu observase în 1986 că „viața literară pe orice meridian are nevoie de polemici ca de oxigen, cu atât mai mult la noi unde tendința spre idolatrizare –sau și mai curent, -teama de a zgâria reputațiile consacrate s-a accentuat penibil” („Ethos”, Paris, Nr.6/1986, p.53). Pe urmele profesorului său Lucian Blaga, I.D.Sârbu observase că orice autor este o „investiție sacră a măriei sale, Limba. Un cod de onoare cavalerească te obligă să-i respecți statutul de mister metafizic, de curățenie morală și veșnicie ontologică. Dacă încalci …sacralitatea Cuvântului…te transformi într-un oarecare mincinos…în slujba boierului care te plătește”(I.D. Sârbu, Atlet al mizeriei, volum îngrijit de Dumitru Velea, Ed. Fundației „I.D. Sârbu”, Petroșeni, 1994, p. 109).
  3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, POET LA VREMEA LUI AHAB. Poezii incifrate de Mircea [Sandu] Ciobanu și salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciobanu10mirceapoezii/ , sau http://www.scribd.com/doc/235392333/IsabelaVasiliuScrabaMirceaCiobanuPrinMarianPopa.
  4. vezi Radu Mareș, Ursăcheștii [Magda și Petru Ursache] ; dintr-un articol al Magdei Ursache aflăm care erau cuvintele de ordine ale „celui mai mare zbir ideologic”, adică ale lui Leonte Răutu „omul lui Iosif Roitman Chișinevski, care nici nu știa românește” (a se vedea si Isabela Vasiliu-Scraba, Lipsa de individualizare a călăilor la Eliade (Pe strada Măntuleasa), http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1204.). La „moscovitul” Răutu/Lev Oigenstein (cu un frate Oigenstein/Oisteanu, tatăl lui Andrei Oișteanu din echipa lui Pleșu de la Institutul de Istoria Religiilor, căci la NEC in echipă o are pe Anca Oroveanu, una dintre fetele lui Leonte Răutu ) „cuvintele de ordine erau descompusă și mârșavă pentru ideologia veche (de zdrobit) și putred pentru scriitorul tradiției. „Putrezi” în viață se aflau Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu /…/. Ca să te fi menținut la Putere, îți trebuiau cinism și nemernicie. Leonte Răutu le-a avut : „sau îi mâncăm noi pe șerpi sau ne mănâncă ei pe noi”. Șerpii erau „intelectualii aflați sub influențe burgeze”. Iar cărțile lor, colcăind (verb în asociere cu reptilele) de fascism /…/ propagandă creștină au fost prohibite”. (Magda Ursache, Trecute viețí de tovi și toave, în rev. „Argeș”, Anul IX (XLIV), Nr.3 (321), martie 2009, pp.24-25). Poate din frecventarea „maestrului” Leonte Răutu, în casa căruia „se vorbea exclusiv rusește”, Andrei Pleșu (nici ca director care a botezat cu numele lui Eliade una din cele două săli ocupate în clădirea Academiei) nu s-a gândit să-și convingă prietenul Liiceanu să scoată la Humanitas OPERELE COMPLETE ale lui Mircea Eliade, sau măcar întreaga „productie bibliografică a lui Noica” (apud. A. Pleșu). Ceea ce un adevărat istoric al religiilor sau niște adevărați discipoli ai lui Noica ar fi făcut din primii ani de post-comunism .
  5. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Incultura Păltiniș (sau Vila „Noica” de la Păltiniș), în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, serie nouă, anul XIII, 1-15 ianuarie 2014, pp. 16-17, http://isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm , sau http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei-noica-de-la-paltinis/ .
  6. Indemnizația pentru titlul de doctor, obținut de filozoful Noica în 1940, fusese suprimată încă din 1968, cum i se plângea fostul universitar pr. Spiridon Cândea lui Relu Cioran (vezi vol. Emil Cioran și Securitatea, Iași, 2010, p. 243).
  7. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2004, p. 12, http://www.scribd.com/doc/130854967/IsabelaVasiliuScrabaAlexDragomirPropedeutica , precum șI interviul lui Alexandru Dragomir, refăcut de mine si comentat după cenzurarea lui in „Observatorul cultural”, publicat în trei părți consecutive de revista canadiană „Alternativa/ The Alternative/L’Alternative”, Anul 11, ultima parte in Nr. 139 http://www.alternativaonline.ca/ sau publicat integral la https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/

 

  1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu şi plagierea de tip “inadequate paraphrase” la Patapievici, în revista “Acolada”, nr.7-8 iulie-august 2012, p. 19, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Despre%20Liiceanu%20si%20plagierea%20la%20Patapievici%20de%20IVS.htm .
  2. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera Școlii de la Păltiniș ironizată de Noica, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/ , extrase în rev. „Acolada”, nr 2(65), febr.2013, p.16 si 22, http://www.omniscop.ro/himera-scolii-de-la-paltinis-ironizata-de-noica/ ; precum si Isabela Vasiliu-Scraba, Himera disciopolatului de la Păltiniș, prilej de fină ironie din partea lui Noica, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/ , extrase în rev. „Acolada”, nr 3(66), martie 2013, p.16 si 23, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1272.
  3. În Jurnalul de la Păltiniș (C.R., 1983) I.D. Sârbu sesizase șubrezenia poziției vizitatorilor filozofului de la Păltiniș care-l citeau pe Platon și găseau în filozoful grec materialism comunist (apud. Noica, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub „șocul sperieturii cu termeni grecești”, on-line în rev. „Clipa”, SUA, Ediția 1154, 27 December 2014, Anul XXIV, http://www.clipa.com/print_a12738-O-carte-premiata-sub-socul-sperieturii-cu-termeni-grecesti%E2%80%9D.aspx ), reprosând autorului cărții apărute în 1983, ignorarea unor nume mari din filozofia românească. Iată cum a sunat observația lui I. D. Sârbu : „mi se pare un tupeu ciocoiesc…să te instalezi la Păltiniș, să te lauzi că știi nemțește și grecește, dar să ignori total, chiar să-ți bați joc de cei care, născuți sub acel munte, știind nemțește și grecește au tradus pe Hegel, pe Platon, au scris filozofie și au murit întru filozofie” (I. D. Sârbu, Traversarea cortinei, Timișoara, 1994, p. 261, citat în vol. : Isabela Vasiliu-Scraba, Atena lui Kefalos (Eseuri), Slobozia, 1997, p. 42).
  4. Lansarea volumelor despre directorul A. Pleșu (alcătuite de salariații Mihail Neamțu și B.Tătaru-Cazaban „în intervalul omagiilor”) a avut loc pe 22 aprilie 2009, la un an după înființarea Institutului de Istoria Religiilor (Monitorul Oficial, Nr.50/ 22ian. 2008) care propagă ideile că ortodoxia românească ar fi un „fundamentalism” și că orele de religie ar trebui scoase din școli (prin salariatul Mirel Bănică, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu, în rev. „Agero”, Stuttgard, ian. 2015, sau http://www.scribd.com/doc/203249009/IsabelaVasiliuScrabaParArsBocaMartir , ori https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ). A se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, Pleșu despre Eliade, sau, Un fals filosof al religiilor despre „cel mai mare filozof al religiilor din secolul XX”, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian. 2014, pp. 14-15, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/  , extrase online in http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=729 ; și Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade si detractorii lui, in rev. „Acolada”, Satu Mare, Nr. 4(77), aprilie 2014, p.15, http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx , și Isabela Vasiliu-Scraba, În țara lui Mircea Eliade, în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul V, nr. 10/2011, pp.6-7 și p.26.
  5. Referitor la condamnările din procesul lotului numit al „Rugului aprins” ar trebui amintită longevitatea punctului 41 al unei directive NKVD (precursorul KGB) din 1949 unde se preciza, după cinci ani de farse juridice cu verdictul dinainte stabilit, că „trebuie împiedicată reabilitarea celor condamnați în procese politice. Iar dacă devine inevitabilă, reabilitarea se admite doar cu condiția ca acel caz să fie considerat o eroare judecătorească ; nu va avea loc reluarea procesului, pentru ca cei care au pricinuit eroarea să nu fie deranjați” (în rev. „Meridianul românesc”, SUA, 3 martie 2001, p.3 ; a se vedea si comentariile istețe ale Cristinei Elena Andrei (n.1973) din http://cristinaandrei.blogspot.ro/2015/08/legea-antilegionara-o-analiza.html#more )
  6. Inutilitatea recomandărilor lui Noica de a citi filozofie de bună calitate reiese la directorul Editurii Humanitas din următoarele însemnări de jurnal: „Majoritatea cărților mă plictisesc, filozofia mi-a devenit greu suportabilă, tonul scrierilor edificatoare mă irită…Kierkegaard pălăvrăgește enorm, Hegel e ca o flașnetă” (G. Liiceanu, Ușa interzisă, Ed. Humanitas, București, 2002; a se vedea șI textul „Cum se fabrică o carte de succes”, în vol. : Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări, Ed. Star Tipp. Slobozia, 2002, pp.55-60. http://www.scribd.com/doc/130732402/IsabelaVasiliuScrabaContextualizari , precum șI studiul meu despre confiscarea Wikipediei românești de un grup cu interese ascunse care promovează cărțile de la Humanitas îndepărtând abuziv cărțile de la alte edituri http://www.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo ).
  7. Pe 12 februarie 1946 Sandu Tudor îi cerea în scris patriarhului Nicodim Munteanu binecuvântarea pentru înființarea asociației „Rugul aprins al Maicii Domnului” care urma să aibă personalitate juridică, specificând că întrunirile duminicale de la Mănăstirea Antim (cu învoirea starețului arhim. Vasile Vasilache, arestat și el în 1958 la zece ani după încetarea conferințelor) datează din 1945. Această mărturie a poetului si publicistului Sandu Tudor infirmă oarecum ipoteza mitropolitului Antonie Plămădeală care intenționa să-l cuprindă și pe Noica în „Rugul aprins”, ipoteză după care activitatea grupului de studiu si rugăciune fondat de Sandu Tudor ar fi început în vara anului 1943 la Cenăuții mitropolitului Tit Simedrea unde Noica a conferențiat despre „Cunoaștere și asceză” (http://www.biblioteca-ortodoxa.ro/carte/Rugul%20aprins(Antonie%20Plamadeala).pdf ; argumente privitoare la creștinismul lui Noica pot fi găsite în studiile, articolele și eseurile despre Noica scrise de mine în 2009, anul centenarului nașterii filozofului și publicate în reviste culturale și apoi on-line la https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/ , precum și în eseul meu din 2012 „Noica despre arheul istoric întrupat de Mircea Eliade”, cu fragmente publicate de revista „Conta”, Piatra Neamț, Nr.10/2012, pp.126-131 și de revista „Tribuna”, Cluj-Napoca, Nr.253/2013, pp.4-6, vezi https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-8noica-tabor/ ). Alături de Sandu Tudor semnează în februarie 1946 prof. univ. Al Mironescu, prof.univ. Anton Dumitriu, dr. Vasile Voiculescu, dr. Gh. Dabija și Paul Sterian (vezi acad. Cornelia Bodea, L’Esprit du Buisson ardent du monastere St. Anthime-București, în Omagiu acad. Virgil Cândea la 75 de ani, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 2002, p.94; a se vedea și Daniil Sandu Tudor, Taina Rugului aprins. Scrieri și documente, cu mărturiile lui Al. Mironescu, IPS Bartolomeu Valeriu Anania și arhim. Sofian Boghiu, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1999. Despre conferențiara Olga Greceanu, „singura doamnă din Rugul Aprins” a scris în 2008 Sorin Preda, nepotul lui Marin Preda, un articol în „Formula As”: http://www.formula-as.ro/2008/827/spiritualitate-39/o-mare-si-uitata-doamna-a-culturii-romanesti-olga-greceanu-9899 ).

 

TAGS: „Modelul Antim”; „Sandu Tudor”: „martiri ai temniței comuniste”; „Constantin Noica”; „filozofie românească” ; „pictorița Olga Greceanu” ; „Isabela Vasiliu-Scraba”, „inchiziția internetului”.

Autoare : Isabela Vasiliu-Scraba

Sursa : https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicaolga/